Dupa Green Fish si Peppermint Candy, importantul regizor coreean Lee Chang-dong a lansat, in vara anului 2002, un nou film remarcabil, selectionat in competitia Festivalului de la Venetia, unde a si primit patru distinctii (Premiul Special de Regie, Premiul FIPRESCI al criticii internationale, Premiul Marcello Mastroianni pentru actrita Moon So-ri si Premiul SIGNIS). Oasiseu / Oasis a avut succes, pentru un film de autor, in tara sa (peste 558.000 de bilete vandute doar in Seul) si a mai fost prezentat in multe festivaluri importante ale lumii, precum cele de la Toronto, Salonic, Oslo, Palm Springs, Goteborg, Rotterdam, Cannes (programul special FIPRESCI din cadrul sectiunii “Semaine de la Critique”), Karlovy Vary, Chicago etc.
Tanarul Hong Jong-du (Sul Kyung-gu din Peppermint Candy, Silmido, Voice of a Murderer sau Haeundae) iese de la inchisoare (dupa o a treia condamnare) in plina iarna, numai ca este imbracat in haine de vara. Asta pentru ca fusese inchis in urma cu doi ani si jumatate si, se pare, nimeni nu se ingrijise ca el sa primeasca si haine mai groase… Inceputul este sugestiv pentru relatiile dintre acest personaj principal si membrii familiei sale. Mai mult, cautandu-si rudele, Jong-du descopera ca mama (careia ii cumpara un cadou imediat ce redevine liber), fratele sau mai mare si sotia acestuia s-au mutat fara sa-l anunte si fara ca macar sa-i lase vreun indiciu cum sa-i gaseasca…
Totusi, dupa ce este din nou arestat, pentru ca a mancat la un restaurant desi nu avea cu ce plati, Jong-du isi regaseste familia, care numai bucuroasa sa-l revada nu e. Datorita fratelui sau, in al carui service auto isi gaseste adapost, el primeste o slujba temporara, aceea de a livra mancare pe motocicleta (ocazie cu care, intr-o secventa amuzanta, strica o filmare pe autostrada).
Insa, inainte de a-si lua in primire postul, Jong-du tina sa faca o vizita. Nu unui prieten vechi (pentru ca nu are nici unul), ci familiei lucratorului de la salubritate pe care l-a accidentat mortal. (In paranteza fie spus, ulterior aflam ca protagonistul, deja cu doua condamnari la activ, nu fusese vinovat de crima involuntara, dar acceptase sa fie inchis in locul fratelui sau mai mare, care se aflase la volan in clipa fatidica.) Asa o cunoaste Jong-du pe fiica victimei, Han Gong-ju (Moon So-ri din Peppermint Candy sau Ha Ha Ha), care sufera de paralizie cerebrala severa. El este atras de ea tocmai pentru ca este o marginalizata, la fel ca si el, de care ceilalti se folosesc pentru a-si atinge scopurile (de aceasta data, fratele ei obtinuse un apartament mai bun, intr-un bloc pentru persoane cu handicap, dar o parasise pe Gong-ju in vechea lor locuinta, in grija vecinilor).
Asa incepe o poveste de dragoste mai putin obisnuita, intre acesti doi refuzati ai soartei. O poveste foarte (melo)dramatica si emotionanta, dar si foarte autentica si profunda, care ne reveleaza cat de ticalosi pot fi oamenii cu cei care nu-si gasesc locul in societate, cum sunt cele doua personaje principale ale filmului. Oasis nu ne deprima, ci ne ofera o cruda lectie de viata si ne dovedeste ca trebuie sa ne pastram increderea in umanitate, pentru ca uneori marginalizatii si exclusii sunt mai buni – si mai devotati iubirii – decat cei care ii marginealizeaza si ii exclud.
Ambii actori sunt excelenti si alcatuiesc un cuplu cinematografic memorabil, insa Moon So-ri a fost remarcata mai mult pentru modul in care da viata unei femei handicapate (dar, totodata, o femeie inteligenta, cultivata si sensibila). Oasis este un film despre lipsa de comunicare dintre oameni (nimeni nu-i asculta cu adevarat pe cei doi) si indiferenta societatii (dublata deseori de dispret si chiar de ura) fata de cei care sunt altfel. Lee Chang-dong le mai da o sansa eroilor in niste momente fantastice/onirice, precum in secventa de mai jos (prima lor “intalnire”) si in cea in care personajele din carpeta ce atarna pe peretele dormitorului ei (carpeta care da titlul productiei) prind viata in lumea indragostitilor. Pe scurt, un film superb.
19/06/2011 la 8:54 am
Primaaaa:) ^^
Asa-i astazi, daca alegi sa platesti tu in locul altcuiva, tot tu esti acela care pica de prost… :|
19/06/2011 la 10:07 am
Da, cam asa s-ar zice… :) :(
19/06/2011 la 9:10 am
Un film cu adevarat emotionant. FAptul ca sunt diferiti si exclusi ii aduce impreuna, reprezentand o adevarata lectie despre prejudecatile noastre si modul crud in care excludem oamenii fara a avea ocazia sa-i cunoastem. Cu siguranta am sa-l vad in curand. Multumim pt. recomandare!
19/06/2011 la 10:08 am
Cu placere, sper sa-l vezi, cred ca o sa-ti placa.
19/06/2011 la 9:59 am
Inca nu am vazut niciun film al acestui regizor, desi de cateva saptamani mi-am propus sa urmaresc Poetry. Subiectul filmului este foarte atractiv. Tema aceasta a marginalizatului, a celui refuzat de societate, impins intr-un spatiu in care e si in acelasi timp nu e – e o tema abordata si in unele scrieri ale unor ganditori / filozofi europeni ai secolului 20. Voi urmari filmul pentru ca sa vad in ce masura comparatia pe care am facut-o este valida. :)
Foarte binevenita aceasta recomandare, avand in vederepreocuparile mele din ultimele zile .. :p …
19/06/2011 la 10:11 am
Toate filmele lui Lee Chang-dong merita vazute. Tema, intr-adevar, nu este noua, dar modul in care o abordeaza acest regizor este absolut remarcabil. Vizionare placuta! Sper ca filmul va satisface preocuparile tale recente…
19/06/2011 la 1:03 pm
Whoa, pare foarte interesant, imi place pana si titlul…totusi…se termina dramatic, cumva? :) deja trebuie sa-mi iau masuri de precautie – macar sa stiu la ce sa ma astept.Am o atractie pentru ending-uri negative…
19/06/2011 la 4:10 pm
Nu pot sa-ti povestesc finalul, dar sa stii ca nu e chiar deprimant… :)
19/06/2011 la 1:06 pm
un subiect interesant mai ales ca atinge o problema stringenta a zilelor noastre: lipsa de comunicare dintre oameni … multumim pentru propunere ;)
19/06/2011 la 4:11 pm
cu placere, Ramona
19/06/2011 la 8:26 pm
A fost frustant sa vad superficialitatea oamenilor in acest film. Jong-du incearca sa se integreze, dar e mereu respins. Insa el nu lupta impotriva nedreptatii, din cauza conditiei lui. Daca nu e primit la restaurant, se duce si mananca in garaj. Daca e arestat pe nedrept , nu protesteaza. Nu stie cum sa se apere . E naivitatea celui care e altfel decat noi? Oare cum vede el lumea? Nu stim. Doar el ar putea sa ne spuna, ceea ce e imposibil, pentru ca intre el si noi e o prapastie.
Filmul cred ca incearca sa ne sugereze cum am putea incepe sa construim un pod peste aceasta prapastie.
Pana atunci insa Jong-du si Gong-ju raman sa se ajute singuri pe ei insisi. Care e calea aleasa de ei? Exista oare acea cale?
Am ramas un pic pe ganduri , pentru ca si nici eu sunt cea mai toleranta persoana cand vine vorba de defectele celor din jur. Ma bucur ca astfel de filme ma opresc putin in loc si imi spun ‘Mai gandeste-te putin’ .
Chiar imi pare bine ca am ales va vad Oasis astazi :) .
19/06/2011 la 8:58 pm
Ma bucur ca ai reusit sa vezi filmul si ca iti pare bine ca l-ai vazut. :)
Iti multumesc pentru comentariul excelent.
Intr-adevar, Jong-du nu se revolta impotriva nedreptatii, o accepta, pentru ca, probabil, crede ca nu merita ceva mai bun de la viata, ceea ce nu este OK. Fratele lui mai mare ii cere insistent sa se maturizeze si sa devina responsabil, dar asta ar echivala cu pierderea naivitatii sale esentiale si chiar a umanitatii sale…
E frumos ceea ce zici, cu podul peste prapastia dintre noi si cei care nu sunt ca noi. Nu cred ca arta poate construi acest pod, insa nu ma indoiesc ca asemenea filme ne pot ajuta sa privim altfel lumea si sa judecam mai bine ceea ce facem in viata.
19/06/2011 la 9:14 pm
Si totusi nu ma simt bine comentand un astfel de film, stiind ca e doar un film, si realitatea va ramane oricum aceeasi. Hmm .. astfel de filme chiar ne pun intr-o pozitie ingrata. Cel putin pe mine .
19/06/2011 la 9:31 pm
Asta cam asa e…
19/06/2011 la 9:11 pm
buna seara! multumesc mult pentru recomandare, Mihai! unde as putea gasi filmul?
19/06/2011 la 9:12 pm
Cu placere, dar nu pot sa raspund la aceasta intrebare…
19/06/2011 la 9:21 pm
oh, nu-i nici o problema!
il voi mai cauta..
imi place mult acest regizor. am vazut Poetry si m-a impresionat
19/06/2011 la 9:30 pm
Atunci cred ca te va impresiona si Oasis. ;)
19/06/2011 la 10:08 pm
Domnule Mihai, as vrea sa va intreb ceva , nelegat de subiectul acestei recenzii. Urmariti cumva si filme din cinematografia chineza? Pentru ca as vrea, daca nu indraznesc prea mult, sa imi recomandati cateva filme – mai semnificative , sau care vi s-a parut dumneavoastra ca merita vizionate . Ori sa imi dati o directie, ce regizor, ce actor sa caut .. Dintre regizori , imi vine acum in minte doar Zhang Yimou, de la care am si vazut cateva (3) filme .
Imi cer scuze pentru offtopic :) .
19/06/2011 la 10:35 pm
Din pacate, filme chinezesti vad mult mai rar decat coreene si chiar japoneze. Totusi, in afara de Zhang Yimou (un mare regizor, fara discutie), ti i-as mai recomanda pe Chen Kaige (cu filmul lui celebru “Farewell My Concubine”), pe Wang Quan’an (care a castigat Ursul de Aur la Berlin, cu “Tuya’s Marriage”) si pe Jiang Wen (un actor-regizor foarte popular). Dintre actori, Zhang Ziyi, Maggie Cheung si… Jet Li. :)
19/06/2011 la 10:52 pm
Multumesc mult .
Pentru mine e destul de greu sa urmaresc filme chinezesti, pentru ca au un stil de abordare diferit (cred ca regimul politic are un cuvant greu de spus aici) si de multe ori raman fara nimic dupa ce le vad. Am vazut destule filme cu arte martiale, dar nu am invatat nicio miscare speciala inca ..:)
19/06/2011 la 11:12 pm
anca: tot off topic, dintre serialele chinezesti, nu urmariti Trei regate? mie imi place foarte mult
19/06/2011 la 11:22 pm
Chiar ? E bun serialul? Eu nu am timp sa il urmaresc, poate ca il voi vedea candva pe internet. Am vazut cateva filme despre acea perioada din istoria Chinei , si mereu am vrut sa stiu mai multe despre perioada celor trei regate. Am si inceput sa citesc carti .. Ma interesa in special un anumit personaj — Zhuge Liang. Apare cumva in serial ? :)
20/06/2011 la 6:21 pm
deocamdata nu a aparut acest personaj, dar iti pot spune ca serialul este mai mult decat reusit. e foarte captivant (un mic detaliu- fratele si sotul meu, care nu au urmarit seriale decat foarte rar si inconstant( de cele mai multe ori li le povestesc eu) sunt nelipsiti de la Trei regate )
07/07/2011 la 8:32 pm
anca, personajul care te intereseaza zhege liang va aparea in curand in trei regate…
07/07/2011 la 8:46 pm
in episodul 33, mai precis:)
20/06/2011 la 6:26 pm
Tulburator……..dupa ce vezi un asemenea film ramii cu impresia ca nu ai facut nimic ……ca a trecut timpul….asa….ca un fulg!!.
Persoanele cu handicap,sunt persoanele de linga noi,persoane pe linga care tracem si incercam sa fim cit mai discreti,dar niciodata ( eu ) nu mi-am pus intrebarea:ce sentimente au?si cit de devotati isi pot fi unul altuia….asa in felul lor!…si ei pot avea trairile,sentimentele si bucuriile lor!…..dar marea problema sunt cei care-i inconjoara pt.ca incearca sa se foloseasca de ei [din pacate]!!.
Jos palaria pt.un asa film!
Multumiri pt.recenzie si pt.ca ai adus in discutie tema filmului.
02/07/2011 la 3:37 pm
Frumos comentariu, multumesc si eu.
23/06/2011 la 1:12 am
Mi se pare crud si pervers hobby-ul asta de a scormoni in viata celor amarati pentru placere intelectuala. Ma indoiesc vreun Jong-du sau Gong-ju din viata reala au vazut filmul asta, sau familiile lor. Oamenii astia sunt prea apasati de viata ca sa se uite la “filme de festival”. Iar pentru cei care l-au vazut, “oameni de film” si cinefili virtuali en gros, ce efect concret a avut? Nu ma refer la sentimente nobile; sentimentele fara actiuni = 0. I-a facut sa vada cu intelegere macar o persoana marginalizata si sa incerce sa o apere de lumea cea nemiloasa? I-ar da macar o tigara unui Jong-du si ar purta o conversatie cu el, sau ar face tot posibilul sa-l evite, ca pana acum? Nu cred ca oamenii rafatati de soarta sunt capabili sa simta cu adevarat, sa ii doara ca o durere fizica, cat de oribila e lumea asta si cat de cruzi si egoisti sunt oamenii.
24/06/2011 la 6:59 pm
“I-ar da macar o tigara unui Jong-du si ar purta o conversatie cu el, sau ar face tot posibilul sa-l evite, ca pana acum?”
La inceput exista un sentiment de teama/dispret(aici as vrea sa folosesc un cuvant mai putin dur, nu dispret, ci un fel de ‘deranj’ pe care il simte cineva cand se afla in preajma unei astfel de persoane). Acest sentiment poate persista pentru ca in final sa se transforme in ignoranta, sau poate evolua pozitiv. Dar acel “deranj” exista cu siguranta la majoritatea dintre noi. Din experienta mea pot sa spun, ca astfel de Jong-du sau Gong-ju, ii abordeaza pe ceilalti foarte deschis,mie mi s-a intamplat, si de multe ori nu am stiut cum sa reactionez; dar am invatat. Trebuie sa intru in jocul lor. O conversatie … Dar mai departe , cine si cat merge? Tot ignoranti ramanem ..
02/07/2011 la 3:49 pm
“Hobby-ul asta de a scormoni in viata celor amarati” poate fi facut in doua feluri. Unii cauta sa extraga si sa accentueze senzationalul, iar atunci e, intr-adevar, “crud si pervers”. Insa alti artisti (in general) incearca cu adevarat sa-i inteleaga pe acesti oameni si sa le prezinte viata asa cum e ea, dovedind ca si ei au aceleasi sentimente ca si noi, nu sunt niste “ciudati”; acesta este, dupa mine, cazul de aici. Nu stiu daca vreun Jong-du sau vreo Gong-ju din realitate au vazut filmul, dar, daca l-au vazut, nu cred ca s-au rusinat. Intr-adevar, in general, asemenea oameni sunt “prea apasati de viata” pentru a avea timp de filme (desi stiu ca exista si cinefili cu handicap), dar e bine ca asemenea filme exista mai ales pentru noi, “normalii”. Efectul concret al unui asemenea film (ca al oricarei opere de arta) e greu, daca nu imposibil, de estimat, dar cred ca are un efect benefic asupra spectatorului; cel putin asupra mea a avut.
02/07/2011 la 4:10 pm
Da, pentru ca te face sa privesti in interiorul tau . Ceea ce e bine. “Cunoaste-te pe tine insuti.” :) :P
02/07/2011 la 3:50 pm
@ Anca:
Sunt de acord: cam aceleasi reactii le-am avut si eu.
02/07/2011 la 5:10 pm
Sinistru de real,mi s-a sculat parul pe mine numai citind aceste randuri,darminte sa mai vad si filmul! De cele mai multe ori realitatea este mai cruda decat fictiunea! Eu cred ca este binevenit acest film despre marginalizatii sortii,de cele mai multe ori trecem pe langa acestia si iicatalogam din start fara a gandi putin!
02/07/2011 la 5:41 pm
Multumesc pentru sustinere. ;)