Cine e Bluenotes?

Azi vorbim despre istoria IBM – International Business Machines Corporation – a doua firmă producătoare de software din lume, fondată in iunie 1911. Predecesoarea acesteia, firma Tabulating Machine Company, înfiinţată de Herman Hollerith (despre codul Hollerith învăţam şi noi la facultate, la Tehnica Prelucrării Informaţiei) a dezvoltat cartelele perforate cu care se făcea la acea vreme informatica (de exemplu se numărau voturi în campaniile electorale). Prin fuziunea a mai multor firme şi prin redenumire, în anul 1924 a apărut IBM. Până atunci avuseseră şi produse de orologerie şi cântare, dar din 1924 s-au concentrat numai pe producţia de maşini de perforat cartele, aparate de verificare, maşini de sortat şi de tabelat. Toate erau puse la dispoziţia altor firme prin închiriere, nu prin vânzare, ca un predecesor al conceptului de leasing, deşi în fond era vorba de poziţia sa mondială de monopol, dar şi de preţurile exorbitante pentru o tehnologie atât de nouă.
În 1943, Thomas Watson, preşedintele uneia din companiile care s-au agregat în 1924 sub numele de IBM, făcea afirmaţia memorabilă că în lume există piaţă pentru maximum 5 computere (!!!) să nu uităm că în acea vreme, un computer umplea o hală, iar o memorie care încape acum pe un stick, cântărea pe atunci, tone. În mod oarecum revoluţionar, în 1975 a apărut primul computer „portabil”, care cântărea 25kg, dar nu a avut succes, pentru că preţul era de 9.000 de dolari.
Logo-ul pe care îl are firma în prezent, există din anul 1972.

Una dintre particularităţile companiei IBM este aceea că, încă din 1915 a avut formaţii muzicale ale angajaţi. Domnul Watson a propus ca la prima convenţie pentru vânzări (un fel de congres din ziua de azi) de la Endicott, în New York, să cânte band-ul firmei, format pe atunci din 5 persoane. Ulterior au existat diverse formule: instrumentală, corală, de bărbaţi, de femei, ba chiar şi de copii ai angajaţilor. Au fost formate cluburi, au cântat la întrecere cu profesioniştii.

Tradiţia s-a perpetuat şi s-a dezvoltat odată cu IBM.
Un proiect muzical interesant lansat la târgul CeBit 2008 (târg specializat de IT din Hanovra-Germania), îl reprezintă „Songs for Good Hope”, o platformă de jam session virtual pentru Africa de Sud. Nu insistăm asupra detaliilor tehnice. Explicăm numai că IBM şi-a promovat tehnologia de Web 2.0 Collaboration Tools, oferind posibilitatea unor muzicieni din toată lumea să participe la compoziţia a 17 cântece care au fost cuprinse pe un CD, a urmat un turneu de promovare, iar toate veniturile obţinute au intrat în proiectele sociale derulate în Africa de Sud. Globalizare, marketing, tehnologie, second life şi muzică, proiect încheiat cu succes în 2010.

Ajungem, în cercuri concentrice, în zilele noastre, la IBM Korea. Aici găsim o echipă puternică de rockeri, numită Bluenotes (botezată după sistemul BlueNotes, una din creaţiile IBM, o soluţie de integrare a informaţiilor de pe serverele IBM pentru document warehousing, direct messaging etc.). Trupa Bluenotes interpretează cover-uri ale unor piese, de la Extreme la Rage Against The Machine, trecând prin jazz şi hip-hop.

L-am găsit pe blog-ul unuia dintre membrii trupei BlueNotes, Lee Jungsu, care cântă la chitară şi m-am gândit că v-ar plăcea şi vouă să vedeţi un pic de rigoare coreeană în pregătirea acestui eveniment istoric.

Uneori concertul are loc la sfârşitul anului, dar ediţia din 2011 a avut loc în februarie.

De pe canalul youtube al lui Kim Chung Hyeok (김충혁)front man-ul inepuizabil al trupei actuale, ascultăm piesa Cynical a trupei americane Extreme, din Boston, extrem (sic!) de cunoscută în Asia: din 24 iunie va începe un turneu în Japonia.

Un alt cover care nu poate lipsi, este Take The Power back, din concertul Blue Notes din 2009, al trupei Rage Against The Machine. Pumnul roşu ţine strâns stilul furios al trupei, care s-a dizolvat şi reunit. Un melanj între metal, hip-hop, punk, funk şi alternativ. Sper să vă placă, inclusiv jump-urile de pe scenă ale solistului, când exclamă „No more lies!!” şi altele, care nu se pot spune „pe post”.

Alte delicatese:

Balada Don’t cry a lui Guns’n Roses, în care Kim Chung Hyeok face şi imposibilul să evoce timbrul marca Axl Rose. Sunt cântece arhicunoscute, interesant este este însă că un principiu al unei firme, acela de a promova muzica printre angajaţi, se întâlneşte cu apetenţa înnăscută a coreenilor (şi nu numai a lor) pentru cântat.

Dintre celelalte înregistrări, am ales una din piesele trupei Black Eyed Peas, alternativ hip-hop: I gotta feeling. Cu totul alt stil muzical, aceeaşi energie. Alături de Chung Hyeok interpretează o altă solistă. Nu am reuşit să o identific, dar dacă aveţi curiozitatea, îi găsiţi pe facebook, pe toţi cei 43 de membri ai IBM Korea Internal Rock Band „Bluenotes”.

În loc de concluzie: coreenii ştiu şi rock, mă temeam că nu voi găsi la ei decât latura soft. Dar, îmi pare bine că am descoperit contrariul şi că vă pot convinge şi pe voi.
Aceste concerte mi se par interesante, pentru că arată şi alte valenţe ale specialiştilor. După ce lasă îmbrăcămintea office, devin nişte artişti care nu seamănă deloc cu cei din timpul orelor de muncă.
Bineînţeles că şi pentru aceste seri de entertainment se munceşte pe rupte (ei încep repetiţiile cam cu 6 luni înainte, pentru că fac asta în timpul liber).

http://de.wikipedia.org/wiki/IBM

http://www.ibm.com/news/de/de/2008/03/02/q723110m06591f23.html

http://www-03.ibm.com/ibm/history/exhibits/music/music_intro.html

http://www.youtube.com/user/ChungHyeok

http://extreme-band.com/site/