(traducere din lb. coreeana in franceza de Choe Yun si Patrick Maurus , editura Actes Sud, Arles, Franta, 1990)
Calea descoperirii de sine – Despre pacatele tineretii
Pentru copilaria traumatizata, pentru tineretea nefericita , Yi Munyol a primit ca revansa a destinului un loc de prestigiu in istoria literaturii coreene contemporane. Astazi la aproape 63 de ani , pe care ii va implini pe 15 mai anul acesta se bucura de recunoasterea talentului in intreaga lume.
El reprezinta pentru Coreea de Sud ceea ce reprezinta Amos Oz in Israel, Nadine Gordimer in Africa de Sud si James Baldwin in America. Critica literara din Franta , datorita cartilor traduse il considera mai mult francez decit coreean, prin stil si viziune, exotismul –componenta esentiala din arta tarii de origine, lipsind aproape cu desavarsire. Absenta acestui indiciu care marcheaza matricea stilistica a unui popor a fost primul pas spre universalitate si receptare si in alte spatii culturale. Biografia lui Yi Munyol contine o borna tragica, interpretata mai tirziu de viitorul scriitor ca un fel de pacat originar – in 1951 , pe cind avea doar 3 ani , tatal sau isi paraseste familia si se stabileste in Coreea de Nord, aceasta optiune va avea consecinte nefaste pentru cei ramasi in cealalta parte a peninsulei. Serviciile de securitate si de siguranta ale statului vor fi tot timpul pe urmele lui Yi Munyol , din aceasta cauza isi va abandona de multe ori studiile, devenind un autodidact, dar reuseste in cele din urma sa le finalizeze la Universitatea din Sejong. Incepe sa scrie inca din anii studentiei si se poate lauda cu o bibliografie bogata, pina in prezent.
Iata citeva titluri ,,Pentru imparat”,,Poetul”, ,,Fiii omului”, ,,Eroul nostru desfigurat”(tradus si in limba romana de Dan Brudascu la editura Sedan din Cluj) , ,,Pasarea cu aripi de aur”, ,,Frontiera dintre 2 imperii”- un roman fluviu in 12 volume.Toate romanele se concentreaza asupra ideii de libertate , politica , intr-o cheie metafizica. Problematica existentei umane ,a descoperirii de sine , intr-o civilizatie dominata de conflicte atrage atentia in multe dintre paginile de proza.
Microromanul ,,In iarna acelui an ”, scris in 1979 face parte impreuna cu alte 2 naratiuni ,,Estuarul ” si ,,Frumosii nostri ani”, dintr-un triptic, intitulat ,,Portretul unei tinereti”. Textul de fata este o constructie autobiografica, in care naratorul cu o maxima sinceritate ne poarta pe urmele peregrinajului sau , intr-o iarna in care s-a decis sa-si paraseasca studiile si capitala in care locuia , simtind un acut sentiment de inutilitate si vid ale existentei pe care o traia. Isi dorea sa probeze in viata obisnuita toate abstractiunile si notiunile filozofice invatate,isi dorea sa se supuna unui experiment existential, sa-si testeze limitele si capacitatile, pentru a-si descoperi adevarata masura a sinelui propriu. La cei 20 de ani se autoiluzioneaza ca isi va testa rezistenta mai intai ca miner in Kangwondo, dar dupa o singura coborire in subteran intelege ca altfel vedea acest infern, nici ca muncitor pe un pescador nu-i va reusi tentativa, capitanul vasului , privindu-i finetea miinilor il va trimite sa studieze pe mai departe in biblioteca. Se stabileste totusi in iarna acelui an in satul Kyongsangpukdo, isi gaseste de lucru intr-o taverna ca pangu, adica om bun la toate, de fapt trebuia sa aiba grija de lumina felinarelor si de buna lor intretinere, este simbolic aleasa aceasta indeletnicire, de care se achita onorabil.In acest loc are ocazia sa interactioneze cu oameni din diverse medii, sa le asculte povestirile si suferintele, cunoaste doar ca spectator viata de noapte a prostituatelor pe care le compatimeste pentru sacrificiul lor. Incepe sa se insereze in acest peisaj si sa raspunda situatiei de criza pe care si-o provocase, conform dorintei ,,imi doream mai mult sa ma confrunt cu rigorile existentei decit sa-mi caut un pretext de a-mi ierta greselile trecutului si sa-mi dezvolt capacitatile latente , plasindu-ma intr-o situatie de criza”. Agasat de seful de politie din sat este nevoit sa plece mai departe, prin viscol, infruntind frigul si nametii, fiecare intilnire cu oamenii de pe traseul vagabondajului ii va da o alta lectie de viata , ajutindu-l sa se descopere, sa inteleaga unde se plaseaza in aceasta lume si ce trebuie sa faca pentru a-i disipa golul, vidul, din continutul ei. Memorabil este episodul intilnirii cu ascutitorul de cutite, pe care il va descoperi in final. Ajuns la rascrucea parcursului a trebuit sa opteze pentru drumul spre mare, dar nu putea ajunge in acest loc, care semnifica eliberarea si libertatea , deci urcind muntele Taebaek. Reusindu-i ascensiunea cu eforturi de care nu se credea in stare, are suprema revelatie a cunoasterii frumusetii adevarate ,,Ma simteam in extaz, un extaz pe care nimeni n-ar fi putut sa-l inteleaga. Privisem frumusetea in fata, frumusetea este inceputul si sfirsitul tuturor valorilor. Un mixt al tuturor conceptelor in acelasi timp in fata vidului absolut. Adevarul exista , pentru ca exista frumusetea”.
Si dupa experienta urcarii muntelui, pe malul marii arunca otrava, care i-ar fi curmat firul vietii in citeva secunde, hotarit sa se intoarca din nou la studii si la viata de familie din Seul, devenise alt om , calatoria lui de initiere se sfirsise, isi gasise calea , se descoperise pe sine insusi.
Desi o naratiune timpurie, marca scriiturii inspirate a lui Yi Munyol se poate descoperi cu usurinta , iar in acest portret al artistului la tinerete se confirma previziunea lui Dostoievski ,,Da, frumusetea va salva lumea!”. Dar si adevarul.
03/05/2011 la 1:08 pm
Un drum al cunoaşterii şi al realităţii dure,se pare că l-a descoperit acest autor pe propria piele.O povestire frumoasă domnule Kim,mulţumim.
04/05/2011 la 9:21 pm
Si eu îți mulțumesc , Ana, că mă citești!
03/05/2011 la 1:39 pm
superba prezentare !! ca de obicei, o citesc cu drag si astept cu netabdare urmatoarea ora de literatura!
03/05/2011 la 4:00 pm
Foarte frumoasa prezentarea! :)
In plus subiectul abordat e chiar interesant.
03/05/2011 la 7:54 pm
Domnule Kim, v-am lasat o ontrebare la articolul de martea trecuta, daca ati putea sa imi raspundeti v-as fi recunoscatoare, pentru ca ma intereseaza foarte mult subiectul acelei carti!
03/05/2011 la 9:17 pm
Dragă Andreea ,scuza-mă, că îți raspund cu întîrziere,comentariul trecut se referea la cartea ,,Le piquet de ma mere”de Park Wan-so.
03/05/2011 la 8:35 pm
Un adevarat Martin Eden al lui Jack London .
Si daca Martin Eden se salveaza acceptand ca elementul acvatic sa-i stavileasca focul
creatiei punand capat suferintei cauzate de mentalitatiile unor clase sociale diferite din aceea perioada ( isi pune capat zilelor, aruncandu-se in mare), Yi Munyol se pare ca face tocmai invers si gaseste o solutie ce compenseaza ratarea sa de a se integra in niste coordonate impuse de conveniente sociale si reuseste intr-un final sa se redescopere pe el insusi.
Frumoasa recenzie Kim Vladimir, bravo, ma bucur ca putem citi pe acest site si astfel de subiecte si m-as bucura enorm sa schimbam impresii.
03/05/2011 la 9:26 pm
Multumesc , KoreaFilm ,pentru publicarea comentariului și pentru imaginile care-l insoțesc,sper să revin și cu traduceri în limba romană
03/05/2011 la 9:30 pm
Domnule Kim, multumesc mult pentru recenzie!
03/05/2011 la 9:33 pm
poate ca intr-o zi va exista o biblioteca coreeana de unde sa putem imprumuta si citi aceste carti fascinante
04/05/2011 la 7:57 pm
Plecaciune,domnule Vladimir,un regal de prezentare !
04/05/2011 la 8:58 pm
Mulțumesc, Livia, ești minunată!
04/05/2011 la 10:02 pm
Domnule Kim, multumesc pentru prezentare! Cartea pot gasi oare tradusa si in limba engleza?
05/05/2011 la 11:16 am
Nu cred , că are și o versiune în limba engleză , dar merită totuși să cauți.
05/05/2011 la 9:30 am
Inca o pagina plina de sensibilitate si talent literar ati scos la lumina ,va multumesc!
Toti avem un munte in viata de urcat,dar nu oricine isi descopera calea atat de devreme.
Revelatia lui Yi Munyol imi aduce o intrebare in gand :daca Adevarul este intotdeauna
Frumos,frumusetea este intotdeauna Adevarata?…De altfel si Dostoievski filozoful,
recunoaste ca” Fumusetea va salva lumea”,dar tot el se intreaba “care” ,caci Frumusetea este o enigma.
Multumim caci prin lecturile pe care le prezentati readuceti in inimile si mintile noastre intrebari si framantari puse intr-un colt ascuns,din diferite motive………..
05/05/2011 la 11:20 am
Dragă Anja,și eu îți mulțumesc pentru comentariul tău inspirat !
15/05/2011 la 10:00 pm
la multi ani autorului! :)
nu m-am putut abtine sa nu ma intreb de ce tatal lui a ales Coreea de Nord in detrimentul familiei… sa fie de vina “mirajul comunismului”?
desi, cartile ce au ca subiect central calatoriile de descoperire pe sine nu ma atrag asa de mult, incerc sa le citesc; poate poate mai invat si eu ceva din experientele altora! :)
felicitari pentru articol! abia astept martea ce vine sa vad cu ce ne mai delectati!