Interviu Jang Hyuk – Chuno

de Claudia B. şi Ana-Maria Ruse

Jang Hyuk consideră că povestea Vânătorii de sclavi este o poveste despre maturizarea lui Dae-gil.
„Aş fi avut ceva de spus dacă ar fi fost vorba despre artele marţiale..”a spus Jang Hyuk înainte de interviu, ca şi cum ar fi fost un star de acţiune îndrăgostit de artele marţiale. Dar până să se termine interviul, am aflat că pentru Jang Hyuk a vorbi despre artele marţiale însemna a vorbi despre totul – actoria şi viaţa lui. Cum un maestru al acestor arte găseşte iluminarea prin intermediul lor, aşa şi Jang Hyuk se devota în totalitate vieţii lui prin arta actoriei. Îşi înţelege personajul Lee Dae-gil prin încorporarea artelor marţiale în actorie, şi reflectează asupra vieţii sale prin analizarea personajului. Pentru Jang Hyuk faptul că l-a interpretat pe Lee Dae-gil în seria KBS Chuno – The Slave Hunters a însemnat că a dat tot ce a avut mai bun pentru acest rol. Vedeţi ce şi cât de multă iluminare a obţinut actorul prin portretizarea lui Dae-gil.

10Asia: Cum te-ai simţit când ai primit pentru prima oară scenariul pentru Slave Hunters?

Jang Hyuk: Cred că graniţa între genuri devine tot mai vagă. Dacă te uiţi la un film ca „District 9”, vezi elemente de science-fiction, acţiune, melodramă şi satiră politică într-un singur film. Cred că viziunea, structura şi perspectiva sunt mai importante ca genul în zilele noastre. Şi am crezut la fel şi în cazul Slave Hunters. În dramele tv tipice personajul principal conduce în timp ce actorii secundari se află cumva pe fundal. Dar în Chuno fiecare personaj are povestea lui, ca în „Band of Brothers” (serial tv american). Drama Chuno prezintă povestea lui Dae-gil pe de o parte, dar şi alte poveşti, ale altor personaje pe de altă parte, cu perspectiva că poveştile sunt diferite în funcţie de personajul care le relatează. Acţiunea se dezvoltă pe poveşti similare, dar din perspective diferite, aşa că în această dramă cred că fiecare personaj este principal şi fiecare personaj este secundar.

10Asia: De aceea pare că The Slave Hunters este despre ceea ce se petrece în aceea lume decât povestea unui singur personaj.

Jang Hyuk: De aceea eu sper ca la finalul seriei să fie un mic documentar ataşat care să obiectivizeze această lume. Drama a început subiectiv relatând povestea din perspectiva unui anumit personaj dar s-a terminat obiectiv arătând lumea aşa cum este ea. Mie îmi place filmul „Hwangsanbul” în care comercianţii şi regii vorbesc în dialecte diferite în funcţie de locul în care trăiesc. Filmul a arătat ceva ce poveştile tradiţionale nu au arătat, şi anume schimbarea perspectivei. Cred că Chuno este la fel.

10Asia: Atunci ce fel de lume crezi că prezintă The Slave Hunters?

Jang Hyuk: Cel mai important element sunt oamenii. Slave Hunters îşi începe povestea spunând cum oamenii au fost influenţaţi de cursul istoriei şi cum istoria continuă în prezentul vieţii lor. În cazul lui Dae-gil, el nu a putut să se căsătorească cu femeia iubită din cauza statutului social, care i-a distrus şi familia. Iar după ce devine vânător de sclavi îşi duce viaţa alături de oameni obişnuiţi ca generalul Choi şi Wangson deşi s-a născut aristocrat. Aşa că nu există personaje rele şi personaje bune în această dramă, pentru că toţi sunt oameni care nu au de ales în circumstanţele în care se află.

10Asia: Îl vezi pe Dae-gil ca pe cineva care a devenit ce este din cauza circumstanţelor istorice în care s-a aflat?

Jang Hyuk: Personajul meu preferat ficţional este Choi Dae-chi din serialul „Eyes of Dawn”(MBC 1991), viaţa lui s-a schimbat complet din cauza circumstanţelor istorice în care s-a aflat. Dacă Japonia nu ar fi anexat Coreea, dacă nu ar fi fost în armată, dacă nu ar fi întâlnit-o pe femeia japonezilor, Yoon Yeo-ok nu ar fi devenit partizan nord-coreean. Acest om nu are o ideologie dar trebuie să fi aparţinut unei organizaţii în timpul vieţii şi să aibă o credinţă de urmat. La fel e şi cu Dae-gil. Tae-ha luptă pentru o cauză politică, sclavii se unesc şi învaţă ideologia lumii sclavilor pentru a putea supravieţui. Dar vânătorii de sclavi nu au nici o ideologie. Îşi trăiesc viaţa ziua capturând sclavii fugari, iar Dae-gil continuă să o caute pe Eonnyeon. Devine un vânător de sclavi ca un animal, pentru a supravieţui şi a fi cel mai bun. Putea fi înjunghiat de moarte undeva într-un sat dacă nu ar fi găsit-o pe Eonnyeon.

10Asia: Dar Dae-gil e un personaj mult prea complex ca să spui că trăieşte după curgerea timpului. Îi poţi descrie pe Tae-ha ca pe o săgeată dreaptă, sau pe Wangson ca pe un frivol, dar Dae-gil nu poate fi definit cu doar câteva cuvinte. Este cel mai abject dintre abjecţi, dar pur când vine vorba de dragoste, este imprudent dar şi serios.

Jang Hyuk: Dae-gil s-a născut ca aristocrat dar trăieşte printre oamenii simpli, de aceea este un personaj pasibil de a dezvolta o ideologie a egalităţii între oameni. Îl interpretez pe Dae-gil pe baza acestui sentiment. Iar Dae-gil a făcut totul pentru a supravieţui după ce a devenit om simplu. Chiar şi fiul unui decedat trebuie să mănânce când îi este foame, aşa că vă daţi seama ce greu i-a fost lui Dae-gil. În majoritatea zilelor probabil încerca să trăiască, iar în alte zile putea glumi şi râde amintindu-şi de vremurile trecute. De aceea caracteristicile unice a lui Dae-gil cred că le-am exprimat prin experienţele şi mentalitatea mea de zi cu zi.

10Asia: Şi care crezi că sunt acele caracteristici?

Jang Hyuk: De exemplu, personajul Cheon Ji-ho este foarte crud. E capabil să-şi strige oamenii cu o voce calmă imediat după ce ucide o persoană. Dae-gil poate fi mai bun la ucis oameni, dar el nu e o persoană cu un astfel de caracter. E un vânător de sclavi care prinde sclavi fugari, dar uneori îi şi ajută, şi nu pentru că este drăguţ sau de treabă, ci pentru că uneori se află într-o zi bună, este într-o dispoziţie bună amintindu-şi de trecutul său. Dacă nu s-ar simţi bine în aceea zi, probabil nu i-ar fi salvat. Mai are încă o latură nobilă şi se agaţă de latura sa animalică. Nu am un concept fix pentru personajul meu – încerc să merg cu trările pe care el le simte odată cu circumstanţele din viaţa lui.

10Asia: Modul de a vorbi al personajului tău pare că se schimbă o dată cu schimbarea circumstanţelor. Vorbeşti cu un ritm aparte când eşti cu alţi vânători de sclavi.

Jang Hyuk: Asta e ceva ce am încercat cu permisiunea regizorului şi scenaristului. Cred că e ceva necesar pentru a-mi aduce personajul la viaţă. Când Dae-gil era nobil, obişnuia să vorbească indirect. Când tatăl său îl întreabă dacă îi place vreo fată, el răspunde „Nu,nu există o asemenea femeie”, dar o spune încet cu speranţa ca tatăl său să-şi dea seama. Pe de altă parte, vânătorul de sclavi Dae-gil foloseşte vorbitul direct pentru că doar aşa poate supravieţui. Şi sunt multe situaţii când intră în polemici trecând prin tot felul de lucruri. Dacă intervin când cineva spune ceva important pot controla persoana respectivă pentru că ea nu mai poate vorbi. Trebuie să am un ritm anume pentru a face aşa ceva. Dar ce este mai important pentru mine decât jocul sau vorbitul, sunt ochii. Ochii lui Dae-gil privesc mereu în gol. Se uită la ceva dintr-o perspectivă diferită dacă este ceva important. Trăieşte ascunzându-şi emoţiile şi trăirile.

10Asia: Cred că de aceea Dae-gil pare trist. Arată ca cineva care a renunţat la toate visele şi speranţele sale şi trăieşte voluntar într-o stare de amorţeală.

Jang Hyuk: Experienţa mea în filmul „Maybe” (2009) m-a ajutat foarte mult în a-l înţelege pe Dae-gil. În acest film, personajul meu suferă de o boală rară aşa că nu i se pare ciudat ca mâine să fie posibil să moară, şi pare imprevizibil pentru alţi oameni. Alţii ar crede că are ghinion, dar el a trăit aşa întotdeauna, iar pentru el ieri este azi, şi mâine este astăzi. Nu poţi impune obligaţii lumii, şi nici lui Dae-gil. O caută azi pe Eonnyeon şi o caută şi mâine. Cred că asta e puritatea lui Lee Dae-gil, nu este un personaj rău sau bun ci este doar pur.

10Asia: Dae-gil are o latură ciudată copilăroasă. Când vine vorba de muncă, face hotărâri clare legate de toate situaţiile, chiar şi când este împuşcat. Pe de altă parte Generalul Choi este mult mai adult.

Jang Hyuk: Este adevărat. Dae-gil este liderul de facto, dar liderul mental este Choi Jang-goon. Dar asta se întâmplă când Dae-gil are o personalitate în faţa căreia Choi şi Wangson se simt nevoiţi să-şi exprime părerea diferită. Este important să simţi toate personajele amestecându-se unele cu altele. Şi partea cea mai tristă când îl joc pe Dae-gil este cea din primul episod când vede schiţa pictată a lui Eonnyeon. El îi cere pictorului Kang să-i picteze chipul, dar ea arată exact cum arăta acum zece ani. Trebuie să pară la fel de copilă ca atunci când el a văzut-o ultima oară. Şi chiar dacă nu ştie ce să facă dacă o găseşte, tot adoră să se uite la schiţele cu chipul ei. Aşa că poartă mereu schiţa cu el, iar când se învecheşte, cere să i se facă alta. Există o parte a lui Dae-gil care se consumă cu amintirile de când era nobil.

10Asia: Dar poate Dae-gil trece la următoarea fază din viaţa sa după ce o găseşte pe Eonnyeon? Pare că viaţa lui s-a oprit în momentul în care s-a despărţit de ea.

Jang Hyuk: Asta e puţin diferit. În viziunea mea, The Slave Hunters este povestea maturizării lui Dae-gil. Oamenii continuă să crească din toate punctele de vedere, şi după ce devin adulţi, dar în cazul lui Dae-gil este vorba despre o creştere, o maturizare legată de modul în care comunică. El este încă imatur şi nu comunică foarte bine cu alţii, dar cred că se schimbă încet-încet prin interacţiunea cu Tae-ha şi alte persoane. Modul în care se schimbă nu e ca şi cum e dezolat, trist sau bolnav ci toate emoţiile se construiesc în jurul său. Cred că Dae-gil se schimbă gradual.

10Asia: Ca să poţi intra cât mai bine în pielea personajului tău în acest fel, trebuie să fie esenţial să analizezi timpurile în care acesta trăieşte. Cum te-ai pregătit pentru asta?

Jang Hyuk: Am citit informaţiile de bază. Atunci când am jucat în drama „Great Ambition”(SBS), am studiat informaţiile despre banii din acea vreme, despre comercianţi, pentru a putea intra în rolul unui comerciant. Perioada istorică din Chuno se leagă de vremurile în care dinastia Ming se schimbă în dinastia Qing, aşa că nu e de mirare dacă este puţină confuzie. Din perspectiva nobilimii, aceştia aveau nevoie de oameni ca vânătorii de sclavi, pentru că sclavi, care erau pratic în proprietatea lor, continuau să fugă. Vânătorii de sclavi erau un fel de soldaţi angajaţi, sau detectivi în acele timpuri, se iau după urme şi luptă dacă e nevoie.

10Asia: În ceea ce priveşte abilităţile de luptă deţinute de Dae-gil, ai luat în considerare aspectul istoric şi mediul din care face parte acesta? Stilul său de luptă este aparent diferit de cel al lui Song Tae-ha. Cum ai abordat acest aspect?

Jang Hyuk : Secvenţele de acţiune sunt manipulate de către specialiştii în arte marţiale. Un actor trebuie să ştie cum vrea ca acestea să fie realizate, de aceea m-am gândit că ar fi potrivit să joc şi în acelaşi timp să fac eu însumi toate cascadoriile. De aceea am întrebat regizorul dacă aş putea să schiţez secvenţele de arte marţiale sub îndrumarea regizorului care se ocupă cu scenele de luptă şi implicit, artele marţiale. În Chuno, artele marţiale reprezintă o parte importantă pentru evidenţierea caracterului unui personaj. Tae-ha şi Cheolwoong practică artele marţiale tradiţionale şi urmează atât structura de bază cât şi sistemul de luptă folosit la palat. Un vânător de sclavi, ca mine, a învăţat artele marţiale pentru a putea supravieţui vieţii de stradă, prin urmare stilul meu de luptă va fi foarte diferit de cel practicat de ei. …

10Asia: Ceea ce m-a făcut curios a fost faptul că Dae-gil, născut într-o familie de aristocraţi nu ar fi putut învăţa artele marţiale aşa cum se cuvine. Mişcările pe care le face sunt compacte şi rapide, sunt la fel de remarcabile precum antrenamentele pe care le faci în jeet kune do.

Jang Hyuk : Ceva de genul acesta. Există o diferenţă între artele marţiale practicate pe câmpul de luptă şi cele practicate pe stradă. La momentul respectiv, oamenii ar putea purta săbii, cuţite ceea ce ar însemna că vânătorii de sclavi şi-ar putea risca viaţa în fiecare zi. Astfel că, atunci când te afli zi de zi într-o situaţie de viată şi de moarte, este imposibil să lupţi într-un anumit stil. Fie că este vorba de o sabie, un pumnal sau doar o piatră, trebuie să supravieţuieşti. Acesta este motivul pentru care, spre exemplu, Cheon Ji-ho pune oamenii la pământ folosind pietre, în schimb Dae-gil ştie să folosească tot felul de arme. Nu se poate şti ce fel de situaţie vor trebui să înfrunte. Chiar şi cei născuţi în familii de aristocraţi ar trebui să se desprindă de stereotipuri, să devină brutali pentru a putea supravieţui în anumite situaţii. De aceea şi pentru el există un sentiment demonic atunci când ţine o sabie în mână. Vor fi momente în care actorul trebuie să se simtă confortabil atunci când poartă la el o sabie şi spune replicile în acelaşi timp. Trebuie să pară că mă simt comod purtând o sabie ca şi cum aş fi purtat-o toată viaţa mea. De aceea pot spune că este similar cu jeet kune do. Este fundamental pentru supravieţuire şi respinge convenţionalismul.

10Asia: Cum ai învăţat să realizezi scenele de acţiune cu o sabie?

Jang Hyuk : Am învăţat artele marţiale cu mult timp în urmă. Iar armele folosite în jeet kune do nu sunt considerate nişte arme adevărate, dar atunci când cineva care practică jeet kune do foloseşte o sabie, acest lucru înseamnă că braţul său devine mai lung. Pentru a fi mai precis, în Chuno nu practic jeet kune do, ci wing chun (o formă de box chinezesc). Wing chun este o artă marţială învăţată de Bruce Lee şi a fost fondată de Uhm Young-chun înaintea perioadei din serialul Chuno, prin urmare nu a fost o problemă s-o integrăm în scenele de luptă.

10Asia: Dar este destul de greu să pui accentul pe realitatea din serial. Trebuie să-ţi aminteşti ceea ce vede publicul. Cum vei putea păstra echilibrul?

Jang Hyuk : Dacă te-ai afla într-o luptă reală, ar trebui să faci totul dintr-o singură mişcare sau, în caz contrar, să nu lupţi deloc. Dar din moment ce acesta este doar un serial, ai posibilitatea să schiţezi secvenţele de luptă astfel încât să lase audienţei o impresie vizuală. Aici, atât apărarea cât şi wing chun, sunt la îndemână. Păpuşa din lemn pe care o foloseşte Dae-gil la antrenamentele sale a fost folosită de pe vremea Dinastiei Qing şi am luat în vedere faptul că Dinastia Joseon a preluat multe de la Qing, prin urmare se poate presupune că Dae-gil a ţinut cont de acest lucru atunci când a modelat-o pentru a practica artele marţiale. Am crezut că este important să arăt felul în care Dae-gil a practicat artele marţiale timp de 10 ani. La proiectarea secvenţelor de acţiune, partea tehnică este importantă în exterior. Dar indiferent cât de grandios pare atunci când este filmată acea scenă, actorul trebuie să reuşească de asemenea să transmită sentimente. Trebuie să accept ce tip de emoţii vin din trecutul său în timp ce practică artele marţiale

10Asia: Regizorul serialului Chuno, Kwak Jeong-hwan, face referire la tine ca “fiind plin de emoţii în timpul scenelor de acţiune”.

Jang Hyuk : Poate fi comparat cu un meci de box. Boxeorul îşi formulează un tipar pe parcursul celor 24 de runde, care îl ajută să ştie când să fie mai energic şi când să dea înapoi. Nu este vorba doar de a lucra la o secvenţă de acţiune ci şi să-ţi imaginezi felul în care aceasta ar trebui să fie interpretată. Regizorul, de asemenea, va ajusta în funcţie de ideea sa generală în ceea ce priveşte spectacolul.

10Asia: Personajul Dae-gil pare să fie un cumul de experienţe pe care le-ai trăit în viaţa ta. Ai invaţat Jeet Kune Do şi ai urmărit numeroase dvd-uri pentru a analiza personajele.

Jang Hyuk : Există oameni care mă întreabă dacă a existat un fel de punct de cotitură înainte de a juca în Chuno. Cred că se refereau la perioada în care eram în armată, sau atunci când m-am însurat şi am avut primul meu copil. Acestea au fost schimbări foarte mari în viaţa mea, dar sunt acele lucruri în viaţă care pur şi simplu vin de la sine. Nu am suferit o schimbare bruscă, ci pot spune că totul a făcut parte dintr-un proces natural care a venit odată cu experienţa acumulată în timp. La vârsta de 35 de ani, am apărut în Chuno, o dramă unde pot oferi tot ce am mai bun.

10Asia: Răspunsul tău confirmă că eşti acel gen de persoană căreia îi place să colecţioneze dvd-uri. (râsete). Îmi amintesc că am văzut prezentarea dvd-urilor pe care le colecţionezi. Părea ca îţi este cunoscută satisfacţia unei persoane care ştie să colecţioneze diferite lucruri.

Jang Hyuk : Se spune că poţi descrie o persoană numai după felul în care arată camera acesteia. Mă gândesc cum aş putea să umplu spaţiile goale din camera mea. Că este vorba de un dvd, o carte, o figurină, toate devin jucăriile pe care le văd şi le simt. De aceea este important să-ţi găsesti un interes pe care sa îl poti gestiona.

10Asia: De aceea te uiţi la filme în mod regulat? Am auzit că după ce te uiţi la un film, adormi în primele10 minute ale următorului.

Jang Hyuk : Pentru că voi deveni curios să aflu ce s-a întâmplat în acel film a doua zi şi mă uit din nou. În unele zile mă uit la trei-patru filme pe zi, iar atunci când joc într-o dramă, îmi iau dvd-urile pe platoul de filmare. De asemenea, îmi aduc echipamentul de exerciţiu şi cărţile.

10Asia: Cum influenţează viaţa de zi cu zi meseria ta? De la rolurile avute în “The Earth of Wang Reung”, “Thank You” la “Chuno”, cred că eşti genul de persoană care se concentrează mai degrabă pe felul în care să exprime interiorul personajului, decât pe rolurile diferite pe care le-ar interpreta.

Jang Hyuk : Dacă am practicat trei zile valoroase de Jeet Kune Do şi m-am odihnit în următoarea zi, nu contează dacă mă odihnesc doar 2 zile. Aceasta înseamnă că m-am odihnit. Devine mai uşor după mai mulţi ani. Asta e ceea ce simt atunci când joc în drame. Cred că mai târziu, aş dori să încerc crearea de personaje. Dacă mi s-ar atribui crearea unui personaj acesta ar fi tri-dimensional. Am mare interes în lucruri de genul acesta.

10Asia: Se pare că felul în care interpretezi, dar şi experienţa de viaţă acumulată te-au condus către Dae-Gil. Şi, de asemenea, se pare că el îşi va lăsa amprenta în cariera ta de actor. Ce anume simţi despre asta?

Jang Hyuk : Dacă mă întrebi de ce joc, aş spune că îmi place să portretizez personaje şi să le dau viaţă. Nu cred că există o limită de personaje pe care să le interpretez. Cred că preiau din personalitatea personajului şi îl dezvolt pentru ca acesta să crească. Sunt sigur că am fost influenţat de diferitele roluri pe care le-am jucat şi de oamenii pe care i-am întâlnit. Şi cred că e ceea ce face parte din meseria mea. De aceea, încă cred că acumulez experienţă.

Sursa: 10.asiae.co.kr