Hwang-Sun Won – Copaci pe faleza

Despre responsabilitatea morala, iubire si speranta (Partea I)

Remarcam in comentariul trecut exceptionala arta de nuvelist a lui Hwanh-Sun Won – un intelectual cu o inalta cultura, absolvent al Universitatii Wasendo, sectia de limba engleza din Japonia, multa vreme profesor de literatura coreeana a Universitatii din Seul. Stapanind tehnica pretentioasa a nuvelei, i-a fost destul de usor sa abordeze scriitura ampla a romanului, a publicat astfel 8 carti, dintre ele as aminti Urmasii lui Cain (1955), Copaci pe faleza (1960) si Lumina soarelui, lumina lunii (1965). Pentru primul roman a primit in Mexico premiul Libertatii, iar pentru cel de-al doilea Premiul Academiei de Arte, traduceri ale operelor sale au fost semnalate in Hawaii, America, Mexico si Europa.

Am citit romanul Copaci pe faleza , tradus in limba franceza de Young-Kyu Song si Genevieve T. Park, aparut la editura Maisonneuve&Larose, in anul 1999.

Deoarece actiunea lui se desfasoara in timpul razboiului dintre Nord si Sud, editorul francez, impreuna cu traducatorii, din respect pentru cititor, au publicat relatarea autorizata a conflictului fratricid din 1950-1953, semnata de locotenent-colonelul Gilbert Lemarchand, in prefata cartii. Sunt detalii pe care personal nu le cunosteam, de aceea le-am tradus si sintetizat pentru toti cei care iubesc ca si mine spatiul coreean. Sunt informatii care te ajuta sa intelegi nu neaparat continutul romanului, ci mai ales cum o biata paralela 38, o conventie in fond, a impartit Peninsula in 2 teritorii, iar modul de viata si mentalitatile au fost profund influentate de acest tragic accident al istoriei, Coreea fiind astazi singurul stat din lume divizat.

Si iata scenariul evenimentelor, descris de inaltul oficial militar francez.

La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Coreea a fost scindata in mod arbitrar in doua parti prin paralela 38, Nordul sustinut de Uniunea Sovietica a fost dotat cu o armata puternica, formata din 7 divizii, una de aviatie, celelalte de blindate si de o divizie de artilerie. Sudul, aflat sub egida Statelor Unite nu dispunea decat de 5 divizii, fara aviatie si artilerie.

In zorii zilei de 25 iunie 1950, Nordul declanseaza o ofensiva puternica, trecand frontiera spre Sud prin 9 puncte. Pe 27 iunie, Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite condamna agresiunea Nordului si solicita statelor membre sa trimita ajutor militar in Coreea de Sud. Armata Natiunilor Unite, alcatuita din contingentele a 16 tari (205.000 de soldati) era condusa de generalul Mac Arthur.

Pe 28 iunie 1950, orasul Seoul este cucerit, nord-coreenii inainteaza rapid spre Taegu si Pusan, locul unde se afla guvernul din Sud. Pe 15 septembrie 1950, generalul Mac Arthur face o debarcare surpriza la Inchon, cu 260 de nave, ii pune pe nord-coreeni in pericol si recastiga pe 28 septembrie Seoul-ul. Cu acordul Natiunilor Unite, trupele aliate inainteaza spre Nord, cu intentia de a reunifica peninsula coreeana, ajungand aproape de fluviul Yalou in octombrie.

Dar China sare in ajutorul regimului comunist din Nord, astfel ca pe 25 octombrie 1950, un numar de 180.000 de soldati chinezi invadeaza Coreea, Fortele Natiunilor Unite sunt luate prin surprindere de aceasta catastrofa si ca urmare, pe 4 ianuarie 1951, capitala Seoul este din nou cucerita.

Pe 15 ianuarie, trupele Natiunilor Unite incep contraofensiva si-i imping pe adversari pana in apropierea fluviului Han. Seoul-ul este din nou cucerit de cei din Sud pe 13 martie. Fortele aliate reusesc din nou sa cucereasca paralela 38, pe 6 aprilie 1951, dar intervine socul ofensivei chineze din primavara , care va stationa o vreme pe teritoriile din sud. Acesta a fost inceputul razboiului asa numit industrial, cu bombardamente puternice ale fortelor O.N.U., care au adus pierderi masive inamicului din Nord. In aceste conditii de urgenta era necesar un armistitiu, propus pe 23 iunie 1951, dar in fapt el a fost semnat abia pe 23 iulie 1953, din cauza neintelegerilor si disputelor.

Dupa cum stiti, de curand, conflictul dintre Nord si Sud a fost reactivat, dar sa speram, ca intr-o buna zi Coreea va deveni o singura tara.

In aceasta atmosfera veti intilni trei tineri, care se lupta cu viata si cu moartea, cu responsabilitatea morala, cu iubirea, dar mai ales cu speranta, in paginile romanului Copaci pe faleza de Hwang Sun-Won, intr-un comentariu viitor.