de Daniel Maftei
De foarte multe ori ne dorim a face “altceva”, a trăi “altceva”, a cunoaşte o experienţă care transcede dincolo de normalul unui monoton uzual, de a vedea imagini din lumea de dincolo de proprii ochi, de propriile atingeri şi limite.(…) O experienţă care încetul cu încetul a devenit una subiectivă, pentru suflet, pentru alimentarea propriilor mulţumiri faţă de sine, a început cu un film coreean – hazardant ar spune unii, argumentat aş spune eu, tocmai pentru ca unele lucruri nu pot fi cuprinse şi nici cuantificabile. A te regăsi într-un univers din care simţi că ai făcut parte altădată, dar atât de depărtat de tine, naşte o tulburare stranie, ca un izbuc de întrebări din care se desprinde una: Oare nu am făcut şi eu parte altădată, în trecut, dintr-o astfel de lume?
Iniţial nu poţi spune că te regăseşti într-un trend coreean. A spune ca un asemenea lucru e un gest de superficialitate, de hazard. Poţi însă să te regăseşti în comportamente, în mod de viaţă, în bun simţ, în abordări inteligente, pline de pasiune, de sentiment curat, neconvertit la nulitate – pentru o minte raţional-asumativă toate aceste expresii demne ale vieţii şi altele asemănătoare nu pot decât a fi însuşite. Ele se întrupează în personaje ce pot fi modele cu adevărat demne de urmat. Doar astfel te regăseşti în spiritul coreean…
Iar cum distanţa fizică dintre mine şi o astfel de lume pare a fi mai imensă decât propria dezirabilitate ar concepe-o, nu rămâne decât calea cunoaşterii prin artă, care pare a fi singura ce învinge distanţa, sub toate formele ei. Aici apare filmul, muzica, pictura, lectura. O cunoaştere ce are neapărată nevoie de intermediari şi renunţă în mare parte la empirism.
Un moment rupt din „altceva” – fără a avea pretenţia ca sentimentul să-mi fie împărtăşit în vreun fel. Îmi asum subiectivitatea lui. Iar modul de abordare este unul cumulativ, luat ca întreg, pentru că nu-l pot desprinde tehnic în părţi componente. (…)
A merge pentru prima dată la un concert de muzică tradiţională coreeană îmbinată cu cea simfonică naşte ceva emoţii – emoţiile necunoscutului, dar şi a unui imperativ cognitiv. Având în spate un fond alimentat (de vreun an şi ceva) de interesul crescând pentru o cultură nouă, nu am gândit înainte de a cumpăra un bilet, cu toate că pasiunea mi-a fost fundamentată raţional în prealabil. Am regăsit în acest „moment” (nu vreau să-l numesc concert) aceleaşi imagini, transpuse în sunet, ale durerilor şi bucuriilor văzute în filmele coreene – nimic extraordinar în forma lor, ci doar în fond.
Pansori
Poate doar apariţiile „exotice” a unor hanbok-uri colorate mi-au furat privirea – în rest puteam sa stau cu ochii închişi pentru a-mi vedea personajele din filme, animate de sentimente nobile în definirea unui ţel, cu urcuşurile lor, dar şi cu suferinţele jelite, în ritmul viorilor armonizate de un instrument vechi coreean sau de o voce ce cântă o poveste de demult în care recunosc cuvinte esenţiale ca „tată”, „mamă”, „bunic”.
Un moment de hazard – prin care omul sfinţeşte locul. Dirijorul, în periplul său, a avut grija de a ne stârni interesul şi de a ne face să zâmbim; de a ne arăta o altă faţă interculturală prin invitaţia la dans, pe muzici cunoscute, a doamnelor din sală, sau prin înmânarea baghetei sale unei fetiţe ce i-a ţinut locul cu succes. Iar când un om străin de propriile tale pământuri îţi adresează câteva cuvinte în limba ta, iar tu îl saluţi în limba sa, se creează automat o comunicare dincolo de cuvinte la care publicul a reacţionat aşa cum a fost cuviincios să o facă.
Un moment de „linişte” – nimic extraordinar sau aparent senzaţional. Asta am simţit cu ceva zile în urmă: nicidecum exogen-fenomenal, dar mai mult decât un început. Poate nu am descoperit încă, dar cred că liniştea creează excepţionalul – nu o linişte mută, ci una grăitoare pentru propriul sine, pentru propriile năzuinţe, ce creionează fericire. Un „altceva” ce m-a liniştit pentru câteva zile, care mi-a sporit dorinţele de a face un următor pas pentru a-mi îndeplini un mic vis. (…) E prea mult spus? Ce ştii tu, cititorule, care nu trăieşti deopotrivă cu mintea şi cu sufletul lucrurile mărunte şi aparent neînsemnate?
Arirang
Relatari din presa puteti citi aici:
Relaxare si extaz sub bagheta dirijorului coreean Minseok Kang
O primavara frumoasa tuturor!^^
01/03/2011 la 4:06 pm
Cu uimire si bucurie am citit reportajul tau facut la unul din concertele sub bagheta lui Kang Minseok.
Cred ca a fost o atmosfera de vis,sau cum spui tu de relaxare si extaz.Ma bucur pentru acei copii elevi care au fost in sala si cred ca nu vor uita prea curand Arirang,care si pentru mine reprezinta cu adevarat Coreea si coreenii cu care m-am intalnit in filme.
01/03/2011 la 4:33 pm
Daniel,cred că a fost superb concertul,ce bucurie să te afli acolo :)
Mă bucur că ai putut fi acolo şi că ne-ai relatat în cuvinte minunate toate trăirile tale.
01/03/2011 la 5:01 pm
Superb! Cum se numeste interpreta de la flaut, stiti cumva?
01/03/2011 la 5:16 pm
Scumpul Meu esti cel mai tare !!! :)
Dany vezi ca ai talent la Scris ? De cand te tot indrum eu Scrie Recenzii Scrie Recenzii :P am devenit poate plicticoasa dar ai Talent !! ^^
Sper sa-mi poti citi comm , daca nu tot iti voi spune
Ai sa te bucuri ca Koreuta ti-a publicat Articolul
la care munceai aseara pana tarziu , tinandune de urat :)! ^^
Minunat !!!!!!!!!
01/03/2011 la 5:23 pm
@Ale: am apreciat in mod deosebit aceasta implicare! :)
01/03/2011 la 5:21 pm
M-am bucurat de cele citeva clipuri postate ,de parca au venit ca o completare pt.mine ,pentru ca in urma cu citeva zile am terminat de vz.”Beethoven Viru”un serial care m-a incintat si ca o coincidena dirijorul din serial purta acelasi nume cu dirijorul prezentat in material…D-nul Kang”
multumesc pt.prezentare.
01/03/2011 la 5:33 pm
FELICITĂRI DANIEL!
01/03/2011 la 5:43 pm
am fost si eu in luna trecuta la filarmonica si era un dirijor coreean. a fost superb. sincer nu mai fusesem la filarmonica de vreo 5 ani.
01/03/2011 la 5:47 pm
o recenzie superba… multumim ca ne-ai impartasit aceste mici secrete cu mari efecte… ;)
01/03/2011 la 8:20 pm
te invidiez ca ai reusit sa te duci acolo si iti multumesc pt ca ne-ai impartasit si noua aceasta experienta
01/03/2011 la 9:34 pm
foarte frumos scris daniel mi-a mers la suflet am inchis ochii si am ascultat muzica ,superb
01/03/2011 la 10:18 pm
asiaticii au dragalasenia lor, cand se straduiesc sa se adreseze publicului in limba sa. e un efort reciproc, al nostru sa le intelegem cultura si al lor sa se adapteze la o lume care este altfel decat a lor.
iar ca de la acel simplu “altceva”, de care aminteai tu, daniel, pe care vrei sa il traiesti o data, din curiozitate, eu, una, am ajuns sa fiu profund preocupata de cultura coreeana.
01/03/2011 la 10:46 pm
Danut,m-ai impresionat si acuma la fel ca alta data,frumoase simtiri,se vede stofa de calitate! Sper sa mai continui cu recenziile ,aici unde te pote citi mai multa lume!Sensibil la frumos!
01/03/2011 la 11:01 pm
Va multumesc mult! Eu chiar in acest moment, la aceasta ora, vad articolul!
Koreafilm e “vinovata” in mare parte pentru el!
Ma bucur ca V-a placut.
Mie cu siguranta ca mi-a facut o mare placere sa fiu la locul si timpul potrivite. :)
01/03/2011 la 11:02 pm
Ma bucur pentru tine ca ai avut asa ocazie!
01/03/2011 la 11:12 pm
@Andreea T (comm 3)
Interpreta care canta la flaut se numeste Bak Su Min.
01/03/2011 la 11:15 pm
Buna, Livia! Intr-adevar, am fost incantat sa aflu de acest concert. Desi eram plecat din oras si trebuia sa revin cu o zi mai tarziu, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ajung. Nu regret, iar ceea ce am scris e cu siguranta sincer. Din pacate e doar o parte din ce am reusit sa inregistrez. Spectacolul a fost de 2 ore.
01/03/2011 la 11:28 pm
Multumim din suflet Daniel ca te-ai gandit si la noi un pic! ai scris foarte frumos :)