de Ramona J.
Dragoste, sex, violenţă şi prostituţie, acestea sunt unele dintre lucrurile pe care le veţi găsi în filmul “Bad Guy” (2002) al lui Kim Ki-duk. Acest film controversat a primit recenzii mixte de-a lungul anilor, dar dacă sunteţi în căutarea unei plimbări turbulente şi violente, unde veţi descoperi o dragoste sadică, atunci Bad Guy este în mod sigur ceea ce căutaţi.
Povestea şi personajele
Han-ki (interpretat de Jo Jae-Hyeon) este un proxenet mut care se plimbă pe o stradă aglomerată. Însă rămâne fascinat când privirea lui o întâlneşte pe frumoasa Sun-hwa (interpretată de Seo Won) şi decide că trebuie să fie a lui. Ea stă cuminte pe o bancă şi îşi aşteaptă iubitul, însă este deranjată de privirea fioroasă şi fixă a lui Han-ki şi se mută de pe bancă. Când prietenul ei ajunge la întâlnire, Han-ki îi fură lui Sun-hwa un sărut lung şi violent. În ciuda faptului că este bătut cu un coş de gunoi, el încă o ţine strâns pe Sun-hwa. În cele din urmă, apar forţele de ordine care-l reţin şi îi spun că ar trebui să-i ceară scuze tinerei fete.
Însă asasinul cel mut nu schiţează nici un semn de remuşcare şi este scuipat de către Sun-hwa. Aceasta scenă de deschidere este un microcosmos pentru restul filmului ca şi cum am pătrunde în colţurile cele mai întunecate ale iubirii.
Han-ki reuşeşte să o prindă în capcană pe Sun-hwa prin semnarea unui contract de împrumut pentru o sumă mare de bani, pe care ea este incapabilă să o ramburseze, devenind în cele din urmă proprietatea lui Han-ki, acesta dispunând după bunul plac de trupul ei. Undeva într-un loc mizerabil, într-o lumină roşiatică Han-ki se uită îndelung la Sun-hwa, forţând-o să-şi plătească datoria. Când ea se retrage în camera ei, el o observă printr-o oglindă secretă. În ciuda încercărilor lui Sun-hwa să fugă, Han-ki o asigură că nu va putea scăpa niciodată.
Sun-hwa, într-o anumită măsură, se complace situaţiei şi lasă garda jos. Ea nu se chinuie ca celelalte fete care fac tot posiblilul să atragă clienţii, însă frumuseţea ei îi atrage oricum. Ea urăşte situaţia în care se află, însă încet-încet îşi pierde voinţa de a evada din această situaţie. După o serie de incidente violente în care este implicată banda lui Han-ki, rivalii săi şi autorităţile, Sun-hwa şi proxenetul ei taciturn pornesc la drum împreună, spre un sfârşit foarte controversat şi întortochiat.
Bad Guy, ne arată latura dragostei şi a dorinţei care provoacă neplăcere. Imaginile poetice şi schiţele sunt adânc inserate,făcând front comun cu temele de violenţă şi sex ale acestui film sadomasochist. Multe se pot spune despre decizia lui Sun-hwa de a sta cu Han-ki,ca şi despre relaţia lor, care este orice altceva decât o relaţie dorită. Plăcerea voyeuristică a lui Han-ki, când o priveşte pe ascuns printr-o oglindă, este perversă, iar decizia ei de a se prostitua cu el este masochistă şi un pic enigmatică. În felul acesta, relaţia lor merge, dar până să ajungă la un punct comun s-ar putea lăsa cu ceva urme pe creier.
Emoţiile asasinului mut sunt greu de stabilit şi tranziţia lui Sun-hwa (trecerea de la o fiinţă inocentă la o prostituată), este oarecum de necrezut aşa cum se desfăşoară pe ecran. Poate că privitorul trebuie să citească mai mult printre rânduri, dar scena finală pare a fi mai mult un complot ciudat decât un final produs în urma unor evenimente culminante.
Un cinefil (Christopher J. Wheeler) spunea: “Mi-a plăcut Bad Guy. Este o poveste de dragoste morbidă care ne relatează despre unele lucruri incredibile pe care oamenii ajung să le facă la un moment dat. În pofida unor mici divergenţe pe care eul meu interior le are cu motivaţiile personajelor, cred că intenţia filmului nu este să-l facă pe privitor să înţeleagă dragostea lor, ci mai degrabă să observe. Ca şi Han-ki, trebuie să privim din spatele sticlei, fără glas şi cu multă forţă, bucurându-ne de spectacol. Nu este ca şi cum am savura o ceaşcă de ceai obişnuită, ca şi cum cineva va simplifica miezul filmului, într-un mod abuziv printr-o critică tipic feministă. Însă Bad Guyar trebui să fie abordat ca un film de artă, producţia regizată de către Kim Ki-duk poate lăsa pe oricine cu gura căscată.
Sursă: HanCinema
28/02/2011 la 8:08 am
în viața reală nu știu cât adevăr ar putea să fie într-o poveste de genul ăsta–poate la coreeni….. cum ar fi să-mi închipui un proxenet din România alb din cale afară la ten că este capabil de asemenea reverberații neuronale asupra conștiinței sale.
28/02/2011 la 10:57 am
Nu stiu daca l-as putea vedea, dar merita incercat. Povestea filmului este destul de morbida. Multumim pt recomandare :)
28/02/2011 la 11:21 am
Uau! Ramona, ce recenzie! “voyeuristică” -Trebuie sa ma uit in dictionar.
Nici eu cred ca nu as putea sa vad un astfel de film.
Eu sunt un om cat se poate de normal hmm…
28/02/2011 la 11:24 am
sunt un om normal :))
28/02/2011 la 11:29 am
Da, spre deosebire de Kim Ki Deok, care are o imaginatie !… “Bad Guy ” nu e singurul sau film cu un subiect asa .. socant..
28/02/2011 la 11:32 am
anca…nu există noțiunea de om normal…eu am întâlnit odată o prostituatăși când mi/a povestit că a fost furată din gara de nord de țigani și plângea și era resemnată că viața ei e distrusă… ce am făcut??? m/am dus la poliție ??? nu am tăcut resemnat și mi-am văzut de viața mea de student cu coșuri pe față….ce ne mai place să trăim în normalitatea asta… ne face așa de bine…nu???!!
28/02/2011 la 11:39 am
Da asa e, ne complacem, poate ca e de vina istoria noastra , a poporului roman, dar asta nu e o scuza ca sa incercam sa schimbam ceva, doar e democratie si asta inseamna libertate de actiune. Dar cand realizezi ca de fapt democratia nu e chiar democratie …
28/02/2011 la 11:40 am
Atunci iti spui ca mai bine iti vezi de viata ta. Cat egoism in noi …
28/02/2011 la 11:42 am
anca spun că măcar aceste filme coreene să ne ajute să ne ofere acel curaj de care avem nevoie de a redeveni umani… de a trăi cu pasiune și a muri cu onoare cum se spunea în Chuno dacă nu mă înșel.
28/02/2011 la 11:44 am
în viața de zi cu zi să învățăm să luăm atitudine tocmai ca ruga celui care a plâns că este nedreptățit să nu fie în van…dacă tot ălângem la filme coreene când vedem ceva tragic nu subtem la fel de ipocriți ca cei care nu îi interesează nimic…cu ce ne deosebim de ei? că am fugit repede în baie să ne ștergem la och să nu ne vadă cineva?
28/02/2011 la 11:46 am
Algetseumnida. Sa nu le urmarim degeaba. :)
28/02/2011 la 11:47 am
nu ştiu cât de masochist trebuie să fii să-ţi placă să priveşte astfel de filme. eu una nu mă încadrez în categoria aceasta. oricum mulţumim de prezentare ramona.
Cum spunea cineva cunoscut mie:”genul acesta de filme sunt făcute de regizorii americani drogaţi” (nu vreau să se înţeleagă greşit, dar această este senzaţia pe care o am faţă de subiectul acestui film, chiar dacă poate exprimă realitatea)
28/02/2011 la 11:50 am
subiectul filmului este destul de realist. In jurul nostru se intampla astfel de povesti, doar ca noi nu le stim sau le ignoram.
28/02/2011 la 11:50 am
să nu fugim de realitate….
28/02/2011 la 11:50 am
carina foarte bine spus
28/02/2011 la 11:51 am
Fiecare regizor are maniera sa de a transmite un anumit mesaj. Daca ne place ne uitam, daca nu, alegem alt film.
28/02/2011 la 11:52 am
de obicei frica de a găsi în noi acel rău oglindit în filme ne face să eliminăm din start această opțiune.
28/02/2011 la 12:04 pm
eu cred ca nepuntinta de a schimba ceva este la fel de dureroasa.
28/02/2011 la 12:06 pm
nu toti putem avea puterea de a privi realitatea aceasta cruda,eu nu am ,va spun sincer…
28/02/2011 la 12:08 pm
pe mine ma infurie neputinta de a nu putea schimba apropae nimic in jurul meu… oricum, primul pas cred ca ar trebui sa fie legat de mentalitatea oamenilor. Fiecare trebuie sa gaseasca in interior puterea de a schimba ceva… apoi sa privesca si in jur
28/02/2011 la 12:19 pm
http://www.adevarul.ro/societate/Pe_frontul_din_Coreea_au_fost_si_romani_0_431357404.html#commentsPage-1
28/02/2011 la 12:22 pm
vom reuși ușor ușor…totul este să ne dăm seama ce greșeli am făcut și să nu le mai repetăm doar așa se poate schimba…
28/02/2011 la 12:49 pm
Daniel, mersi pt articol
28/02/2011 la 2:38 pm
Ramona,am filmul,primit de la Kf,dar nu m-am uitat inca la el.Pare ft dur,si asa si cred ca este,iar prezentarea ta ma face sa incerc totusi sa il urmaresc.
Mersi
28/02/2011 la 4:51 pm
nu cred ca m-as putea uita la filmul asta… povestea e prea ciudata si daca nu inteleg cat de cat ce gandesc personajele, in zadar…
totusi, o prezentare frumoasa! :)
28/02/2011 la 4:58 pm
@danyelp: am prezentat eu povestile celor doua doamne, cu ceva timp in urma. cred ca o sa-ti faca placere sa le citesti :)
http://koreafilm.ro/blog/2010/09/povesti-de-viata-din-razboi-29145/
http://koreafilm.ro/blog/2010/10/povesti-de-viata-din-razboi-ii-29796/
28/02/2011 la 5:19 pm
O recomandare interesantă… viața nu e un câmp cu floricele roz unde zburdă fluturași fericiți.
Recenzia zice că e un film de artă care te lasă cu gura căscată. Mi-ar plăcea să mă conving dacă e așa.
Dar cei prea delicați vor spune că și Caragiale e agresiv…
28/02/2011 la 7:19 pm
O sa-l urmaresc si eu…Am vazut 6 filme ale lui Kim Ki-duk, dar doar 2 mi-au placut: Breath si Time. Celelalte 4 mi s-au parut grotesti. Am zis ca n-o sa ma mai uit niciodata la un film de-al lui, dar fac o exceptie pt Bad Guy, datorita subiectului neconventional si prezentarii deosebite.
28/02/2011 la 9:42 pm
mersi de recomandare ramo dar e prea dur pt mine ,prefer sa ma multumesc cu recenzia ta
28/02/2011 la 10:59 pm
Nu-i rău filmul.
01/03/2011 la 8:44 am
forevăre punctul pe i… bravo!
01/03/2011 la 10:12 pm
recenzia e interesanta dar nu cred ca as putea sa vad un asemena film.mi se pare prea violent si dur
01/03/2011 la 10:20 pm
dur ca si realitatea care ne inconjoara.
01/03/2011 la 10:52 pm
Chiar nu voiam sa vad acest film,dar dupa aceasta insufletita prezentare cred ca am sa-l vizionez!
02/03/2011 la 11:21 pm
Nu e un film așa de dur. Depinde și de unghiul de abordare.
Sexul e ceva normal (cel puțin așa m-a învățat pe mine la școală), tema prostituției nu e nouă și am văzut muuuulte filme muuuult mai violente decât acesta.
După mine, e un film chiar romantic… un continuu schimb de declarații de iubire.
Frumoasa Sun-hwa, care numai inocentă nu e (s-o vedeți cu câtă grație jumulește albumele de artă prin librării!), își irosește talentele de creatură interlopă, ca și pe cele de femeie dealtfel, în compania unui individ ce pare a atinge perfecțiunea prin mediocritatea lui.
Când întâlnește pentru prima dată un bărbat care o sărută cu patimă (prima declarație de iubire, mută), uită că e fată cu educație și începe să se comporte conform firii ei: îl scuipă în față. A doua declarație, de accept, indirectă, dar la drept vorbind, nici n-ar putea să spună simplu „ia-mă de aici”.
Nu vă îngrijorați, până la final veți auzi și declarații de dragoste în cuvinte, în stilul caracteristic al Sun-hwei, dar care nu lasă loc la vreo îndoială: „Păduche nenorocit, m-ai distrus, să nu îndrăznești să mori așa, grăbește-te și ieși de aici!” (de la închisoare).
Pierzanie pentru Sun-hwa, salvare pentru Han-ki? Cine-ar putea spune? În fond, orice drum implică riscuri.
Dar Sun-hwa e pasionată de arte plastice, deci cred că va înțelege mai bine limbajul fără cuvinte al lui Han-ki decât vorbăria fără rost a celuilalt.
16/06/2011 la 8:58 pm
Am calcat peste prejudecati, si am urmarit Bad Guy. Si … nici mie nu mi s-a parut un film dur. Din contra, cred ca realitatea din jurul nostru, e mult , mult mai dura. Doar ascultati atent ce vorbesc oamenii in jurul vostru.
Dincolo de crime si realitatea trista si cruda, exista si lucruri frumoase in acest film, sau cel putin exista tentative.
Si va rog ascultati si coloana sonora. E superba.