![Mihai Fulger [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/Foto-Mihai-Fulger-50x50.jpg){kind=avatar}
PDF
de Mihai Fulger
Un film mai vechi al veteranului cineast coreean Im Kwon-taek este Sopyonje , care in 1993 a obtinut mai multe premii nationale si internationale, printre care Blue Dragon Award si Grand Bell Award pentru cel mai bun film sau Golden Goblet, la Festivalul International de Film de la Shanghai, pentru cel mai bun regizor si cea mai buna actrita (O Chang-hae, care ulterior a mai jucat in trei filme ale lui Im Kwon-taek: Taebak Mountains, Festival si A Thousand Cranes / Beyond the Years, ultimul fiind un fel de sequel al filmului de fata).
Sopyonje a fost si unul dintre marile succese coreene ale anilor ’90. Initial, distribuitorii filmului nu credeau ca avea sa fie foarte popular, asa ca l-au lansat intr-un singur cinematograf din Seul. Chiar si cand temerile lor s-au dovedit neindreptatite, pelicula nu a fost proiectata decat in trei sali in acelasi timp, intr-un oras cu peste zece milioane de locuitori. Totusi, Sopyonje a reusit sa devina primul film coreean cu peste un milion de bilete vandute in Seul, dupa ce a rulat pe marile ecrane timp de jumatate de an.
Despre muzica traditionala coreeana pansori s-a scris deja de multe ori aici (va recomand, de pilda, un articol (cititi aici ) mai vechi al Adelei Marcov) si nu vreau sa repet informatiile, asa ca ma limitez la a va reaminti ca termenul este derivat din pan („loc unde se aduna oameni”) si sori („sunet”). Iar titlul filmului reprezinta stilul vestic de pansori, considerat mai „feminin”.
Sopyonje, bazat pe o proza a scriitorului Lee Chung-joon, incepe, la inceputul anilor ’60, cu un barbat tainic (Kim Kyu-chul), care poposeste intr-o taverna din satul Sorije si, in timp ce o asculta pe gazda sa interpretand o piesa pansori, rememoreaza viata unei familii de cantareti spre sfarsitul anilor ’40, dupa eliberarea tarii de sub ocupatia japoneza. Tatal, Yu-bong (Kim Myung-gon, care este si scenaristul filmului si, ca actor, a mai colaborat cu Im Kwon-taek), este un hoinar, la fel ca si O-won din Chihwaseon. El a parasit Seulul in urma cu cinci ani si a adoptat-o pe orfana Song-hwa (O Chang-hae), dupa ce se lasase sedus de amanta maestrului sau si, drept pedeapsa, fusese trimis in exil de acesta. Dupa moartea la nastere a unei alte femei iubite, Yu-bong a ramas si cu fiul acesteia, Dong-ho. El incearca sa-i faca pe amandoi cantareti de pansori, insa Dong-ho nu face fata si trece la percutie. Daca parintele lor adoptiv este foarte dur cu ei (pentru a-i face interpreti mai buni), cei doi copii sunt foarte atasati unul de celalalt. Una dintre secventele cele mai frumoase si mai senine ale filmului este cea in care familia nomada interpreteaza impreuna un cantec al bucuriei…
Insa Dong-ho nu mai rezista mult si, dupa o disputa violenta cu Yu-bong, fuge in lume, lasand-o pe Song-hwa devastata. Ea va invata de la Yu-bong ce inseamna si cantecul suferintei…
Drama de familie legata de momente importante din istoria recenta a Coreei, Sopyonje este si un cantec de lebada al traditiilor nationale (pe care regizorul Im Kwon-tae stie sa le prezinte ca nimeni altul) in lupta cu imperialismul cultural (mai intai japonez, apoi american).
S-a spus despre acest film ca ar glorifica forta patriarhala a tatalui, dar si ca fiica ar simboliza Coreea de Sud, care, dupa o istorie incarcata cu suferinta, a izbutit sa atinga maretia. Cert este ca Sopyonje este un alt titlu ce merita vazut de admiratorii culturii coreene, un film emotionant si profound despre arta si sacrificiu, despre prietenie si remuscare.
Se incarca...
15/01/2011 la 2:15 pm
Auzisem de acest film,dar nu cunosteam detalii despre el.Pare foarte interesant,la fel ca toate recomandarile tale.Multumim din nou.
15/01/2011 la 2:25 pm
ana ti-l recomand si eu din toata inima! este superb filmul si muzica deosebita!
15/01/2011 la 4:02 pm
Mersi Andreea :)
15/01/2011 la 4:36 pm
Trebuie sa il vad . E chiar genul meu de film.
15/01/2011 la 5:30 pm
pentru a descrie ce simti vizionand un asemenea film
la care trairea si emotia sunt la maxim,dupa mine nu ajung,sau nu exista cuvinte…Melodia ARIRANG interpretata de cei trei (prima foto)este ca o explozie lasand sentimentele sa izbucneasa…,iar durerea care iti ramane dupa ce se sfarseste filmul m-a coplesit si imaginile m-au urmanind cateva zile. Imaginile acelei Korei ,peste 2-3 zile le-am suprapus cu cele ale documentarului de pe TV2France,unde ni se arata o tara care a fost capabila ca in 50 de ani sa absoarba toata informatia tehnologica a lumii si cu un cod genetic special au aplicat aceste tehnologii si le-au dezvoltat.Au stiut CUM sa aplice aceste inovatii ale omului,ceea ce europenii nu au fost in stare in 100 de ani.Aceste contraste au avut un mare impact asupra mea si altor prieteni,suntem pe drumul unei reconsiderari a filozofiei de a trai.Poate vi se par cuvinte mari,dar asa s-a intamplat cu mine.
15/01/2011 la 5:33 pm
multumesc Andreea ,iar ai fost ghidul meu…iata cum se vad roadele unei munci KFilm!
15/01/2011 la 6:05 pm
@Anja:
Sunt minunate observatiile tale. Eu unul te inteleg perfect. Multumesc.
15/01/2011 la 7:30 pm
Fotografia cu dansul bucuriei,ma duce cu gandul la celebrul Alexis Zorba.Anja,dar ceai patit de ai devenit brusc asa de serioasa si profunda,Sublinierile tale sant reale si de bun simt.
15/01/2011 la 8:31 pm
Livia draga,depinde de circumstanta ce stare de spirit ai…si m-au cam lovit filmele astea …
dar nu am uitat sa rad si sa glumesc ,mai ales cand citesc commurile tale…
15/01/2011 la 8:39 pm
interesanta prezentarea ,interesant pare a fi filmul si dupa cum am fost obisnuiti cu prezentari de filme exceptionale si de aceasta data merita sa rascolim peste tot sa-l gasim si sa-l urmarim
multumim mult
15/01/2011 la 9:48 pm
@oltea:
multumesc
si da, merita…
15/01/2011 la 11:11 pm
MULTUMIM PENTRU RECOMANDARE!
FOARTE INTERESANT!
:)!
16/01/2011 la 11:03 am
cu placere :)
16/01/2011 la 2:01 pm
khj,nu ai mai trecut de mult pe la noi.
16/01/2011 la 7:24 pm
pare destul de trist… pentru astfel de filme cred ca trebuie sa ai o stare anume ca sa le vezi :)
16/01/2011 la 11:15 pm
da, Carina, este o drama, insa sper ca vei gasi dispozitia necesara pentru ea
22/11/2011 la 4:05 pm
Cred ca e mai mult decat o drama. E un film reprezentativ pentru cultura traditionala. Dupa multe filme istorice, sunt chiar curioasa sa vad cum acea cultura atat de sofisticata din era Joseon se lupta in contactul cu invazia japoneza si americana.
Trecerea aceasta de la medieval la modern care s-a facut literalmente peste noapte la ei este fascinanta.