Literatura coreeana

„Please Look After Mom”  romanul lui Shin Kyung-sook din 2008 care a fost best-seller, a cunoscut un succes fără precedent pentru o carte în limbă coreană (peste 1.5 milioane de copii vândute şi un musical ) şi nici măcar nu a fost lansată peste oceane. Romanul va fi publicat în peste 20 de ţări (cel mai mare număr de ţări de până acum pentru o carte coreană ) şi programat pentru lansarea din Statele Unite în 5 Aprilie.

După ce Imprima Korea (agentul literar al lui Shin) a reuşit să cadă la o înţelegere cu editura americană Knopf,  numărul de ţări doritoare să publice romanul a crescut. Înţelegerea a constat într-un avans de 100.000 de dolari comparativ cu suma de 20.000 de dolari sau chiar mai puţin, care de obicei se oferă autorilor coreeni. Editura americană plănuieşte să printeze 100.000 de copii pentru prima ediţie în condiţiile în care literatura coreană a cunoscut până acum publicaţii în 10.ooo de copii. Barbara J. Zitwer responsabila pentru publicaţiile internaţionale din New York a spus că „Please Look After Mom” deţine o latură destul de competitivă prezentând tema universală a mamei folosind o unică voce coreană, povestind luptele interioare materne şi căutarea mamei de către familia acesteia.

Choi Mi-kyung, traducător şi translator din franceză şi profesor  la Facultatea de Traduceri şi Interpretariat a Universităţii Ewha a spus că literatura coreană a obţinut recunoaştere substanţială în Franţa în ultimul deceniu “operele literare coreene atrag foarte mult pentru că au caracter  de implicare, sunt lirice şi abordează diferite stiluri experimentale tratând subiecte universale – muncă, drepturile omului, război şi conflicte regionale”. Pe de altă parte numai 450 de lucrări coreene au fost  traduse în 28 de ţări în luna noiembrie a anului acesta cu ajutorul Institutului Corean de Traduceri şi Fundaţia Daesan şi conform aceluiaşi institut numai 7 din 72 de lucrări literare au avut o calitate bună astfel încât cititorii să se lase absorbiţi de lectură şi textul să rămână fidel originalului. Dar aici intervine problema traducerii unui text literar şi posibilitatea de adaptare. Provocarea rămâne aceea de a atrage traducători competenţi şi potrivit lui Lee de la editura Imprima Korea un traducător care lucrează la un roman de 200 de pagini primeşte 10.000 de dolari.

“Având în vedere că un traducător petrece luni de zile pe un singur proiect o astfel de sumă este neglijabilă”. Lee consideră că suportul financiar din partea guvernului pentru traduceri ar trebui mărit până în punctul în care această sumă este dublată.  Şi aici ajungem la proiectul laudabil lansat de Korea Times în anul 1970 numit The Korea Times Modern Literature Translations Awards care a avut de-atunci un rol vital în prezentarea lucrărilor locale şi în recunoaşterea noilor traducători. Aplicanţii trebuie să depună o traducere în engleză a unui opere literare de ficţiune sau dramă de orice fel de mărime sau 10 poezii ale unui singur poet. Traducerile nu trebuie să fi fost publicate anterior sub nicio formă până la deadlineul impus de Korea Times. Lucrarea coreană trebuie să fi fost publicată după anul 1980 şi traducătorii sunt sfătuiţi să lucreze ca o echipă combinând nativi ale ambelor limbi coreană şi engleză. Câştigătorul marelui premiu al anului acesta, la categoria de fiction, John Hak-sung Cha, care este şi scriitor şi stabilit în San Francinsco a fost prezent la ceremonie împreună cu Mun Hyung-ryul autorul romanului “Bicycling Over the Ocean” romanul pe care l-a tradus şi i-a adus premiul. În momentul în care Mun l-a felicitat pe Cha pentru premiu a spus că a simţit că în procesul de traducere prăpastia nu constă în limbă, ci în cultură.

Kim Chi-young, fiica veteranului traducător Yu Young-nan se spune că ar fi în culmea carierei. Kim se descrie pe sine ca fiind un şoarece de bibliotecă bilingv şi în traduceri încearcă să rămână fidelă intenţiilor şi vocii autorului, asigurându-se că cititorul care nu cunoaşte cultura coreană nu se simte alienat, ceea ce este un echilibru delicat. Kim oferă un sfat traducătorilor din coreană în engleză. „Unii  traducători coreeni cred că traducerea literală este necesară pentru a reda adevărata intenţie a autorului. Ceea ce poate fi cazul unui anumit segment de public, pentru cărţile îndreptate către marele public, proza trebuie să fie lină şi scrisă ca şi cum ar fi fost în original în engleză. Altfel oamenii tind să fie scoşi din poveste din cauza stilului ciudat. Dacă acest lucru se întâmplă, cartea este considerată ca fiind prost tradusă şi romanul în sine nu este luat în serios.”

Acestea fiind spuse nu rămâne decât să visăm cu ochii deschişi la momentul în care literatura coreană va asalta piaţa de carte românească şi se va bucura de traducători români inventivi care să ştie cum să ne introducă în cultura coreană folosindu-se de povestea autorului şi de limba coreană. Până atunci aşteptăm cuminţi publicarea în engleză a romanului „Please Look After Mom” din Aprilie 2011 şi a celorlalte surprize oferite de noul an.