Lagare de concentrare in DPRK

Written by oana_bc. Posted in Recenzii utilizatori

Tagged:

Published on decembrie 15, 2010 with 20 comentarii

In lagarele din Coreea de Nord ajungi daca incalci legea. La ei, incalcarea legii inseamna sa asculti o melodie pop sud-coreeana, sa vorbesti de rau sistemul, sa vrei ceva mai multa mancare etc. Poti ajunge in inchisoare din orice fel de fleac dar si pentru fapte grave. Diferenta e ca la ei inchisoarea inseamna foame si mai mare, tortura si moarte iar la noi, inseamna o viata confortabila (chiar daca esti prizonier).

Oricine poate ajunge in astfel de lagare: politicieni din Coreea de Nord, oameni de rand sau chiar si straini ( jurnalistele Laura Ling si Euna Lee). Nimeni nu e iertat. Odata ajuns in astfel de loc familia iti impartaseste viitorul si probabil si urmatoarele generatii.
Si da, in singurele lagare de concentrare inca in functiune, sunt inchisi si copii alaturi de barbati si femei in varsta sau nu.

Detinutilor fara consoarte, care muncesc fara sa opuna rezistenta, le sunt date sotii, femei inchise si ele, cu care se intalnesc de cateva ori pe an. Copiii acestora vor trai si ei in lagare, departe insa de iubirea si protectia mamelor.

Odata ajuns acolo raul nu are limite. Gardienii sunt invatati sa faca ce vor cu prizonierii, numai sa nu-i omoare, decat daca opun rezistenta. De fugit nu se pune problema, desi au fost exceptii, inchisorile sunt inconjurate de garduri de electricitate iar paznicii intotdeauna patruleaza.

Bazate pe informatiile primate de la cei care au scapat, grupurile care pledeaza pentru drepturile omului tind sa creada ca atat de rele sunt conditiile in astfel de inchisori, ca aproape 25% din prizonieri mor in fiecare an din cauza foamei sau a torturii.

Mii de prizonieri sunt fortati sa munceasca, pana la moarte, de dimineata pana seara, in minerit, agricultura, industrie si nu sunt hraniti decat de 2 ori pe zi. Portia de mancare este foarte mica ceea ce ii face pe detinuti sa manance insescte, coaja de copac; in general tot ce gasesc viu pe suprafata solului.

Fostii detinuti, care au fugit in China si apoi Coreea de Sud, afirma ca au primit tratament brutal in interiorul taberelor, incluzand batai regulate, avorturi fortate si violuri. S-a precizat ca se fac experimente pe cei inchisi, care includ substante toxice chimice, sub atenta prezenta a oamenilor de stiinta care iau notite. O alta metoda care inca este folosita pentru eliminarea prizonierilor este gazarea.
In clasele de re-educare, detinutii sunt fortati sa memoreze discursuri de ale lui Kim Jong Il, liderul tarii, pe de rost.

Toate aceste lagare sunt situate departe de civilizatie, in munti. Cea mai mare este inchisoarea Camp No. 22 situata langa granita cu Rusia si China in Haengyong, unde aproximativ 50.000 de suflete sunt inchise pentru crime politice.
Se estimeaza ca numarul acestor lagare se ridica la 20, poate mai mult poate mai putin, dar doar 8 sunt cunoscute de activisti, datorita marturiilor celor ramasi in viata care au reusit sa scape din Coreea de Nord.

Cei mai cunoscuti oameni care au evadat din lagare si din Coreea de Nord, care au ajuns in Sud sunt: Kang Chol-hwan (scriitor) si Shin Dong-hyuk (activist in drepturile omului). Cei doi au publicat fiecare carti despre viata in lagarele de concentrare ale Coreei de Nord, despre care va voi vorbi in recenziile urmatoare.

Despre koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

20 comentarii

There are currently 20 comentarii on Lagare de concentrare in DPRK. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Trist de tot!!!! :((((((((

  2. vot…doar cand citesc mi se face rau…trist ca se mai intampla asa ceva

    • koreafilm

      exista o carte numita Acvariile din Fenian unde este descrisa aceasta situatie nefericita…:(

  3. Vot!

  4. Sincer, cand am citit recenzia m-am cutremurat…Mi-a adus aminte de atrocitatile comise de Hitler si inca nu imi vine sa cred ca asistam la asa ceva in secolul XXI.:-< E de-a dreptul groaznic tot ce se intampla in Coreea de Nord.

  5. Un vot din inima.

  6. Doamne cat de trist,aproape ca mi-au dat lacrimile:((:((,sincer ii compatimesc pe nord-coreeni
    Si pe mine m-au cutremurat cele citite in recenzia ta Oana,iar ai laes sa tratezi un subiect delicat sa-i spunem…si mie mi-a adus aminte de nazism si de Hitler…vot!!!

  7. ales*

  8. :(((( unde duce nebunia unor oameni! trist! am vazut in filmul Crossing cateva secvente despre viata in lagar … din pacate nu putem face nimic ..asta este cel mai trist!

  9. mi-e greu să cred că se poate întâmpla aşa ceva cu un popor sau cu o naţie care a trecut prin atâtea războaie şi suferinţă, să meargă în continuare pe acelaşi drum: cel al suferinţei şi umilinţei, dar de data asta nu din partea altei naţii, ci chiar din partea propriei naţii:((
    poate fi şi propaganda din afara coreei de nord. să ştiţi că şi despre noi se spuneau aceleaşi lucruri pe vremea lui ceauşescu :(

  10. şi bineîţele oana , din plin meritatul vot.
    cu toate că nu-mi plac ştirile triste :((

  11. acest subiect atat de dureros,m-a facut sa caut cate ceva din istoricul sau si am descoperit urmatoarele: Lagarele de concentrare nu sunt ceva nou. Englezii sunt primii care au folosit termenul de “lagar de concentrare” in Africa de Sud in timpul celui de-al doilea Razboi Boer intre anii 1899 si 1902, dar folosirea acestor recolonizari fortate pentru a controla populatia merge inapoi la civilizatiile timpurii, precum Asirienii (popor semitic ce a trait in Mesopotamia intre 1170 i.C. si 612 i.C.) In vara anului 1838, presedintele american van Buren a ordonat armatei sa inceapa o ingradire pe scara larga a tuturor membrilor natiunii Cherokee. Ceea ce s-a intamplat in aceste lagare este o rusine eterna asupra incalcarii drepturilor omului in America. In timpul Razboiului Filipino-American din 1901, generalul J. Franklin Bell a initiat o politica de tipul celor din lagarele de concentrare in Batangas; intre 1935 si 1937, Serviciul National al Parcurilor din S.U.A. a mutat cu forta 437 de familii dintr-o zona cunoscuta ca si Parcul National Shenandoah in colonii si apoi a ars sau mutat gospodariile acestora. Ultimul centru american aflat sub cercetare este Lagarul Guantanamo, dar Amnesty International nu considera acest centru un lagar de concentrare. Dar acest lucru se intampla din nou, chiar acum si unor mii de oameni in China in multe locuri, si in particular intr-un loc numit lagarul de concentrare Sujiatun in Shenyang, provincia Liaoning, China.

  12. Cruzimea omului fata de OM nu are limite!

  13. ai mare dreptate, Anja. multumim pt completari

  14. foarte interesanta recenzia, oana. trista si dura situatie.
    vot

  15. @anja: multumesc de informatii, chiar nu stiam de istoria lagarelor!
    @koreafilm: kang chol-hwan e autorul cartii. o sa scriu despre el; povestea vietii lui e interesanta! :)

  16. si multumesc ca-mi cititi recenziile despre coreea de nord. :) sunt bucuroasa ca va pot impartasi toate informatiile pe care le gasesc cu voi si ca sunteti interesati de tot ce scriu despre DPRK!
    uneori ma gandesc ca nu o sa le cititi pentru ca sunt atat de triste! si chiar nu vreau sa va intristez, dar cred ca toti trebuie sa stie si ce se intampla in nordul peninsulei!
    sa o luam ca pe o lectie de viata si sa fim bucurosi ca noi suntem liberi si putem alege! :)

  17. E groaznic ca se intampla asa ceva in zilele noastre.Groaznic,dar e realitate.De multe ori realitatea bate fictiunea.Vot

  18. Cred ca este infricosatoare teroarea pe care existenta acestor lagare o exercita asupra oamenilor de toate categoriile sociale si intelectualitatii tehnice ( nucleare ) sau umaniste . Am vazut in serialul Legend of patriots pe KBS comemorarea in 20 episoade a razboiului din 1950-1953 la 60 de ani de la armistitiu . La jumatate cei 9 ajung intr-un lagar militar nord coreean si am avut senzatia ca revad LAGARELE ROMANESTI DIN ANII 1949 pina in 1956.Sper sincer ca in timpul vietii noastre sa se elibereze si Coreea de nord precum RDG
    Multumim pentru relatare .VOT .

  19. Mai rau ca in lagarele naziste!La noi era boierie pe vremea Ceausestilor,in comparatie cu ce e acolo ,in aceste timpuri,Gandesc ca este normal sa inchizi pe cineva care comite infractiuni,dar oameni si copii nevinovati sa fie supusi acestor orori este incalificabil si de neiertat!Cutremurator articol!Brrrrrr!Vot!

Lasă un răspuns către Anja