10Asia a realizat un interviu în luna iulie 2010, când Ji Seong încă mai interpreta rolul Kim Soo Ro. În acea perioadă, actorul şi-a învineţit un ochi în timpul filmărilor.
Reporter 10Asia: Se pare că de multe ori trebuie să adopţi un machiaj care care te face să ai o figură sobră, cum este şi machiajul de azi pentru filmările la „Kim Soo Ro”. Ştiai cumva, înainte de a începe filmările pentru această dramă, că acest rol va fi epuizant din punct de vedere fizic?
Ji Seong: Scenaristul şi regizorul dramei m-au informat despre acest lucru, iar atunci când am citit scenariul, deja mi-am facut o idee la ce trebuie să mă aştept.
R: Cred că te-ai pregătit îndelung pentru acest rol.
Ji Seong: Am făcut anumite exerciţii la sala de forţă şi imediat a ieşit zvonul că m-am pregătit la sală doar pentru a arăta cât mai bine în secvenţa când apar fără tricou (secvenţa de la fierărie), însă de când au început filmările nu am mai avut timp pentru sală şi am avut multe scene de călărie, scene care te solicită fizic şi pentru care trebuie să te pregăteşti îndelung pentru a ieşi cât mai bine secvenţa respectivă.
R: Când vine vorba de scenele de acţiune, nu numai că sunt foarte grele, dar pot fi, de asemenea şi extrem de periculoase, nu-i aşa?
Ji Seong: M-am accidentat de mai multe ori în timp ce filmam scene de acţiune. Noroc că am un machiaj foarte bine făcut, dar am fost lovit aproape de ochiul stâng cu o bară de fier, care mi-a lăsat un semn de toată frumuseţea, iar mai înainte de această păţanie, mi-am jupuit un pic pielea într-o secvenţă de luptă cu sabia. Deci pot spune că sunt un pic trist (râde). Iar în scenele de acţiune nu lupt cu o persoană sau două, ci cu mai multe, aşa că sunt rănit ori de câte ori fac scene de luptă. Chiar scena de acţiune care s-a turnat de curând şi va rula pe micile ecrane, a fost filmată într-o zi ploioasă şi toată lumea aluneca. Iar dacă se întâmplă să aluneci şi să cazi deja nu mai poţi fi în concordanţă cu ceilaţi şi poţi fi rănit de vreo sabie. Deci acest gen de muncă cere o foarte mare atenţie.
R: Pentru a putea fi capabil să te mişti într-un anume fel, pentru scenele de luptă, presupune ca persoana respectivă să aibă anumite abilităţi. Crezi că te descurci, crezi că eşti bun la asta?
Ji Seong: Nu este vorba doar de faptul că te mişti într-un anume fel şi mod pentru aceste secvenţe şi că ele ies aşa cum vrei tu să iasă, este vorba de faptul că eu cred că actorii trebuie să pregătească mai mult când sunt într-o pauză, între o dramă pe care tocmai a încheiat-o şi alta care trebuie să înceapă, decât atunci când sunt deja în mijlocul acţiunii şi participă la turnarea unui serial. Pentru că ei nu interpretează doar un singur fel de personaj sau doar un singur fel de caracter, pot ajunge să interpreteze un expert în arte marţiale sau un as al dansului. De aceea cred că nu trebuie să întârzii să te pregăteşti şi să începi această pregătire mai înainte de începerea filmărilor şi să nu aştepţi să înceapă filmările şi abia atunci să începi să te pregăteşti pentru rolul pe care-l interpretezi. De aceea,atunci când eşti într-o astfel de pauză trebuie să-ţi studiezi viitorul personaj atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic.
R: Asta înseamnă că ar trebui să fii întotdeauna într-o stare de tensiune?
Ji Seong: Mai degrabă cred că trebuie să fii relaxat decât tensionat. Cred că trebuie să înveţi să exprimi situaţii într-un mod natural, altfel decât ai face în mod normal, doar bazându-te pe experienţa acumulată.
R: Şi cum ţi-ai petrecut timpul dintre filmările la “Swallow the Sun” şi “Kim Soo Ro“?
Ji Seong: Oamenii nu obişnuiesc să spună că vor să călătorească? Personal cred că înveţi mai multe ieşind în afara limitelor între care eşti încorsetat, în timp ce experimentezi şi simţi lucruri noi. De aceea, după ” Swallow the Sun “, am călătorit foarte mult şi m-am întors la şcoală. Eu nu am absolvit încă, dar am studiat din greu la începutul acestui an şi mi-am luat, de asemenea, examenele (râde).
R: Ce părere ai despre personajul Kim Soo Ro?
Ji Seong: Despre Kim Soo-Ro ce pot să spun, doar că în momentul de faţă este confuz şi se simte pierdut. Dacă o persoană normală ar trece prin ceea ce trece Soo-Ro şi ar avea parte de tot felul experienţe şi evenimente tragice, nu ar fi în stare de şoc şi nu ar fi confuz ? Acest lucru îţi dă de gândit căci nu poţi fi în acelaşi timp şi rănit şi şocat. Trebuie să-ţi revii din această stare şă te ridici prin forţe proprii, ai vrea să renunţi la tot, dar te gândeşti că mama îţi este tinută ostatică şi o altă persoană dragă ţie este şi ea ostatică. Deci ce poţi face? Le salvezi.
R: Nu este un pic cam dureros un asemenea rol?
Ji Seong: Când am foarte multe scene, în care pesonajul suferă foarte mult şi are sufletul rupt în bucăţele, mă simt foarte singur. De aceea, când termin astfel de scene în loc să spun “Wow, am făcut-o şi pe asta, spun că “am nevoie de o pauză” şi simt nevoia să mă întind puţin în pat. De aceea am tendinţa de a deveni un pic cam deprimat, după asemenea secvenţe. Nu ştiu ce fel de roluri voi interpreta în continuare, dar sigur vreau să fie o comedie romantică, în orice caz ceva care să nu aibă evenimente grave.
R: Cred că aceasta este o muncă pentru care trebuie să ai un ego sănătos ca să poţi depăşi momentele de depresie.
Ji Seong: Rolul este doar rol. Nu cred că un actor trebuie să se substituie personajului său. Dacă eşti depăşit de emoţii, asta ar putea duce la un rezultat neaşteptat. Dacă treci de emoţiile A şi B şi creşti până la C, nu poţi să-l cobori sub B. Poţi doar să urci mai mult de atât. Cred că la asta trebuie să fii atent. Mai ales dacă te gândeşti că interpetezi rolul pentru mai mult de un an sau doi.
R: Este prezentată în această dramă şi o anume indiferenţă pe care o exprimi atunci când joci rolul regelui Soo-Ro, încât se poate spune că acel rege nu lasă să i se vadă stările emoţionale prin care trece. Nu poţi spune că el (Kim Soo-Ro) este cineva care suferă de o tragedie doar uitându-te la expresia feţei lui. Chiar şi atunci când o salvează pe regina Heo Hwang-ok (interpretată de Seo Ji-hye) după tăierea arborilor de bambus, în loc să-i ofere puţină duioşie, el este mai preocupat de sabia lui.
Ji Seong: El are mai degrabă se distrează pe seama ei. Soo-Ro este un personaj care ia totul în glumă, indiferent de situaţia în care se află. Ar avea parte de momente foarte grele dacă ar lua lucrurile prea în serios. Viaţa pe care o trăieşte nu este viaţa pe care şi-a dorit-o. Stările lui sufleteşti se vor modifica, iar modul în care el acceptă schimbările vor influenţa şi stările lui emoţionale deci şi expresia lui se va schimba.
R: Se pare că povestea îi va trezi dorinţa lui pe Kim Soo Ro de a îndrepta lucrurile.
Ji Seong: El este cel despre care se scrie în profeţie ca fiind un rege trimis din Ceruri. Ne-am gândit foarte mult cum am putea arăta acest lucru într-un mod cât mai dramatic, deoarece dacă acest lucru ar fi fost arătat cu uşurinţă ar fi putut părea oarecum copilăresc.
R: Telespectatorii sunt cei care trebuie să accepte faptul că el este demn de a fi rege şi că acesta este destinul lui.
Ji Seong: Ştim că nu are de ales şi că trebuie să accepte faptul că trebuie fie rege, iar noi, acum, încercăm să arătam de ce este nevoie ca el să devină rege. Trebuie să arătăm modul în care el se maturizează în funcţie de experienţele pe care le trăieşte. Toată lumea care îl vede pe Kim Soo Ro, trebuie să-l vadă ca un tânăr de 18 ani, asta am încercat şi eu să redau prin jocul actoricesc şi cred că este prea mult pentru un copil 18 de ani să aibă carisma unui rege.
R: Atunci crezi că nu este genul de persoană care tremură ca un laş? (râde)
Ji Seong: Da aşa este. Nu este laş, dar voi credeţi că este totuşi în măsură să ţină o lume întreagă sub control doar cu o singură privire? Nu cred. El provine dintr-un mediu care nu-l ajută deloc (nu a învăţat strategii sau tactici militare necesare conducerii unui regat), dar treptat el începe să-şi dezvolte aptitudinile şi abilităţile necesare unui adevărat rege, cu toate că este încă tânăr.
R: Oare nu este mai dificil să îţi ţii emoţiile sub control şi apoi să ai capacitatea de a le arăta cu o intensitate maximă?
Ji Seong: Este extrem de greu. Dar am vrut să scot esenţa acestor trăiri. De aceea câteodată trebuie să interpretez scene care implică emoţii evidente trebuie să mă abţin în a exprima aceste trăiri pentru a nu părea lipsit de gust.
04/12/2010 la 3:42 pm
saracul Ji Seong, prin cate a trebuit sa treaca! dar chiar si cu ochiul vanat, tot dragut este :) vot
04/12/2010 la 4:06 pm
Wow ce interviu super.Imi place cum gandeste,dar sper sa nu fie genul de om care sa intre prea mult in pielea personajului,adica e bine sa o faca,insa doar in limitele filmarilor,dupa aceea trebuie sa se detaseze si sa incerce sa nu fe deprimat.
Iata ca am aflat si Ji Seong nu a absolvit inca,bine ca si-a luat restantele :D
Asta este,vorba lui,cand filmezi scene de lupta e inevitabil sa nu te ranesti.Peste ranile minore se trece mai usor,alte feluri de rani sa nu apara.
Vot Ramona,tu l-ai tradus interviul?Foarte buna traducerea :)
04/12/2010 la 4:23 pm
@ana nu pot sa spun ca este doar meritul meu la aceasta recenzie am primit ajutor de la “un ingeras” numit Carina. Multumesc mult Carina . Un pupik din partea mea. Si bineinteles un pupik pt.koreafilm pt.ca a cosmetizat un pic aceasta recenzie
04/12/2010 la 5:58 pm
rolul meu a fost foarte mic… oricum mi-a facut placere sa dau o mana de ajutor :)
04/12/2010 la 7:00 pm
Am inteles,felicitari si pentru Carina :)
04/12/2010 la 7:11 pm
Felicitari fetewlor pentru aceasta recenzie.Vot
04/12/2010 la 8:40 pm
unde sunt fanele baiatului astuia de n-au aparut pe aici?
04/12/2010 la 8:43 pm
eu sunt una dintre ele..:)))
04/12/2010 la 8:48 pm
Categoric fara un pic de conditie fizica si ceva notiuni de baza nu poti face acestor provocari,iar accidentele sant inerente,fac parte din decor!Vot!
04/12/2010 la 8:48 pm
si eu, dar unde sunt restul ?
04/12/2010 la 8:48 pm
cine mai zicea ca are nevoie de lemne taiate? :))
04/12/2010 la 8:51 pm
ce bine arata ranit, cu ochiul invinetit sau nu.bravo!
vot!
04/12/2010 la 11:39 pm
eu Carina cred ca mi-a venit randul :))
vot
06/12/2010 la 9:21 pm
:)) imi place si cu ochiul vanat!
07/12/2010 la 5:49 pm
Multumim de interviu ramona :) vot
Intr-adevar cred ca sunt extenuante scenele tragice si fara sa simti isi pun amprenta pe tine. Trebuie sa ai multa tarie sa nu te acapareze aceste momente.
28/07/2012 la 8:44 am
Imi place….am urmarit si filmul e superb.