![Mihai Fulger [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/Foto-Mihai-Fulger-50x50.jpg){kind=avatar}
PDFde Mihai Fulger
In ultimul timp, m-am luat cu altele si am tot amanat sa pun punct impresiilor mele de calatorie din Coreea. Am s-o fac acum, cand se implinesc aproape doua luni de la vizita mea la Festivalul de la Pusan (PIFF), iar relatiile dintre Sud si Nord sunt, din pacate, foarte tensionate.
Marea mea problema la Pusan a fost sa ma inteleg cu localnicii. Dupa cum am mai spus, coreenii sunt mereu binevoitori, insa, din pacate, se descurca mai greu cu engleza (poate putin mai usor decat eu cu coreeana…), desi au in tara mii de profesori veniti sa-i invete aceasta limba. Chiar si cu voluntarii care lucrau la Festival mi-a fost destul de dificil sa ma inteleg: initial par sa te urmareasca, insa, daca le adresezi o intrebare ceva mai complicata, realizezi ca i-ai pierdut. Desigur, persoanele din staff-ul Festivalului care au relatii stranse cu invitatii straini sunt obligati sa cunoasca macar engleza…
Scriam despre actrita Kim Ji-mi ca a fost vedeta PIFF-ului de anul acesta. Ei bine, a mai existat un nume despre care s-a vorbit cel putin la fel de mult acolo: Kim Dong-ho. El este, inca de la inceputurile Festivalului, unul dintre cei doi directori principali ai sai si cel mai cunoscut, pe plan national si international. Anul acesta, el si-a anuntat retragerea din functie, la varsta de 73 de ani, si va deveni, foarte probabil, presedinte onorific al PIFF-ului. Acum, toata lumea isi face griji privind viitorul Festivalului fara multiubitul „Mr. Kim”, dar eu unul sunt convins ca noul management va depasi acest moment dificil…
Si despre Kim Dong-ho am fost avertizat ca nu stie o boaba de engleza. Totusi, am fost surprins sa constat, la fata locului, ca se descurca mai bine in limba lui Shakespeare decat celalalt director principal, Lee Yong-kwan. E drept, atunci cand te apuci de invatat engleza dupa 60 de ani, e greu sa atingi mari performante, insa Mr. Kim reuseste sa raspunda satisfacator intrebarilor in engleza ale jurnalistilor. Si, binevoitor ca orice coreean, accepta fara fasoane sa se pozeze cu oaspetii straini. Nu m-a refuzat nici pe mine…
Mancarea coreeana imi place foarte mult, iar la Pusan am avut parte de multe delicii culinare. Ca membru intr-unul dintre juriile Festivalului, am fost invitat si eu la un pranz pe cinste. Iata cum arata masa la acest festin gastronomic coreean:
In acelasi timp cu Festivalul, avea loc, la Muzeul de Arta Moderna al orasului, Bienala de la Pusan, pe care, in ultima zi petrecuta la Pusan, am reusit s-o vizitez. Am putut cunoaste, astfel, cateva zeci de artisti importanti din toata lumea. Iata una dintre operele expuse in cadrul Bienalei, un „DJ Buddha”:
Si, daca tot am ajuns la ultima zi a Festivalului, la gala de inchidere, desfasurata in aer liber, am avut parte de cea mai ciudata experienta coreeana. Eram impreuna cu un prieten si, cand sa patrundem pe intrarea invitatilor, am fost retinuti de un bodyguard. Acesta ne-a cerut numele si cum se pronunta ele, precum si profesiile, transmitand aceste informatii printr-un walkie-talkie. Noi asteptam, fara sa ne treaca prin cap ce ne asteapta. Intr-un final, ne-a fost deschisa calea si am patruns in… infern. Aveam de strabatut un podium in forma de L, de vreo 200 de metri, acoperit cu obisnuitul covor rosu. Asta n-ar fi fost o problema, daca in stanga si in dreapta podiumului nu s-ar fi aflat o multime de oameni ce aplaudau si tipau, cu mii de aparate foto indreptate catre noi. Pe traseu era si un panou in dreptul caruia trebuia sa ne oprim pentru a ne lasa pozati, insa noi aproape am luat-o la goana, pentru a scapa cat mai repede de atentia multimii. In acest timp, numele si profesiile ne-au fost strigate la microfon si am aparut pe cele doua ecrane uriase ce flancau scena. Noi ca noi, dar va puteti imagina cate urlete au provocat starurile locale… Ce este sigur e ca nu voi uita prea curand acel scurt „moment de glorie”.
La intoarcerea acasa, pe aeroportul Incheon am asistat la o procesiune mai putin obisnuita. Vreo 20 de barbati si femei, imbracati in costume de epoca (precum vedem in serialele coreene difuzate si la noi) si cu recuzita aferenta, strabateau impasibili uriasul hol, in timp ce toti turistii se holbau la ei. Am intrebat un angajat ce se intampla si mi-a spus doar ca este o traditie. Asta da traditie pentru un aeroport international…
A venit timpul sa inchei aceste impresii si amintiri de la Pusan. Vreau s-o fac cu un alt lucru care m-a impresionat, apropo de serviabilitatea coreenilor. In cursul lungului zbor cu Korean Air de la Seul catre Frankfurt (unde am facut escala la intoarcere), dupa ce am dormit putin, am gasit lipit pe spatarul scaunului din fata un mesaj. Tradus din engleza, acesta suna cam asa: „Va putem servi acum? In timp ce va odihneati, personalul nostru de zbor nu v-a putut servi. Va rugam sa aveti amabilitatea sa ne informati in privinta preferintelor dumneavoastra.” Asadar, bunul-simt le-a impiedicat pe stewardesele care serveau masa sa ma deranjeze cumva trezindu-ma. Poate parea banal, dar pe alte linii aeriene, in situatii similare, ori eram inghiontit, ori nu eram anuntat si pierdeam masa. Cum poti, oare, sa nu-i iubesti pe acesti coreeni minunati? Eu unul de abia astept sa revin in tara diminetilor linistite…
Se incarca...
05/12/2010 la 1:27 pm
O experienţă minunată pe care cu siguranţă nu o vei uita niciodată. coreenii sunt într-adevăr nişte oameni cu suflet mare, cu bun simţ, prietenoşi şi nu în ultimul rând cinstiţi. Am înţeles că la ei nu se fură!!!! Mihai poţi să spui ceva legat de acest lucru? Am auzit în schimb că se bea foarte mult, atât bărbaţii, cât şi femeile şi că aceseta din urmă sunt încă considerate inferioare bărbatului, dar că se încearcă să se schimbe această mentalitate.
05/12/2010 la 1:30 pm
Cred ca a fost o calatorie foarte interesanta. Multumim ca ne imparatsesti si nou impresii. Imi pare rau ca n-am avut timp la Bucuresti sa stam mai mult de vorba. Poate cu urmatoarea ocazie.
05/12/2010 la 1:39 pm
Mihai, cred că aveaţi inima cât un purice când aţi trecut pe acel podium în uralele publicului şi sub blitzurile aparatelor foto…nici nu vreau să mă gândesc ce era în mintea voastră atunci :))
05/12/2010 la 1:46 pm
A fost momentul vostru de glorie pe covorul rosu :)
05/12/2010 la 1:49 pm
Prolifica si incantatoare calatorie ,iar de acel pranz coreean ce sa spun.De ce roz acel Budha?Frumoasa aceasta traditie de a-si intampina si conduce oaspetiicu un alai de epoca.Acest popor nu conteneste sa ne uimeasca in fiecare zi cu lucruri minunate dar simple si la indemana tuturor! Multumesc pentru ca a-ti impartasit cu noi aceste minunatii ,iar Mosul sa va aduca cat mai multe plimbari si lucruri bune din aceasta tara!
05/12/2010 la 1:51 pm
o stare emotionala deosebita mi-au creat aceste inpresii de calatorie si o melancolie profunda m-a cuprins…Din cele povestite toate m-au impresionat,dar cel mai mult si mai mult faptul ca ati intalnit “altfel”de oameni si ca i-ati privit in ochi si ca seninul sufletului lor v-a invaluit.
Citind cele scrise de tine Mihai,m-a cuprins rusinea ca noua,multora ne lipseşte acea frumuseţe si ca suntem prea plini de complexe şi prejudecăţi, fărâme de invidie si răutăti gratuite, dar si un soi de scepticism raportat la propria persoană . Însă ei, ei nu sunt aşa.. Frumuseţea lor este dezarmantă, surâsul lor îţi patrunde fiinta, căldura chipului îţi topeşte inima, iar în îmbrăţişarea lor abdici. Frumuseţea interioară vine din suflet, cu ea te nasti pur si simplu, nu presupune învăţare şi nici exercitiu.
05/12/2010 la 1:58 pm
mare adevar graiesti, Anja…
05/12/2010 la 2:02 pm
m-ai emoţionat Anja :)
ce cuvinte frumoase! se vede că-ţi sunt tare dragi aceşti oameni :)
05/12/2010 la 2:19 pm
DJ Buddha!!Ce tare!!!multumim Mihai pentru ca ai impartasit cu noi aceasta experienta frumoasa!!!
05/12/2010 la 2:23 pm
Mihai, da ce înalt eşti pe lângă dl. Kim!!…hihihi!
05/12/2010 la 4:01 pm
Multumim ca ne-ai impartasit acesta experienta placuta din viata ta cu noi,cred ca a fost foarte frumos sa ai aocazia sa cunosti indeaproape persoane din lumea filmului Korean sa pasesti pe covorul orsu alaturi de ei, iar festinul gastronomic cred ca a fost pe masura.
05/12/2010 la 4:58 pm
Frumoasa experienta!
Anja spune niste adevaruri, insa totul porneste din educatie si lor nu le lipseste educatia, de asta au ajuns unde sunt acuma!
Ar trebui sa invatam si noi de la ei! Macar la capitolul politete!
Prin pasi mici se poate schimba situatia si la noi in tara.
05/12/2010 la 4:59 pm
Ce experienta minunata,festinul cred ca a fost pe masura,cat despre experienta de pe covorul rosu,ce sa zic,nu cred ca veti uita prea curand.
05/12/2010 la 5:40 pm
multumim ca ne-ai impartasit si noua un pic din universul lor. Asa cum spun si fetele in randurile de mai sus si noi ar trebui sa invatam si noi ce este frumusetea interioara.
05/12/2010 la 8:06 pm
Mihai sper sa ajungi cat de curand inapoi in Coreea ca sa ne mai impartasesti si alte impresii frumoase!
05/12/2010 la 11:03 pm
Da! Am inceput sa pun bani sub saltea!
06/12/2010 la 12:21 am
Pentru mine, Coreea e tara visurilor!Mi-a placut cum ai zis..”Tara diminetilor linistite..”
06/12/2010 la 9:50 am
Am citit si am…recitit “Impresii de calatorie…” cu nesat, deoarece i-am indragit mult pe coreeni datorita serialelor si filmelor vazute si, bineinteles, pentru ca exista acest site si acest blog! Un popor care are filme si seriale istorice atat de deosebite, de sugestive, pline de simboluri valabile pentru toate popoarele din lume, nu poate fi decat asa cum sunt filmele acestea! Iar filmografia cu subiecte inspiratae din viata actuala a coreenilor pastreaza aceleasi caracteristici: delicatete, frumusete si…respect fata de tot ce-i inconjoara! Multumim din suflet Mihai Fulger
06/12/2010 la 10:50 am
Aishiteru: Tara diminetilor linistite e un alt nume al Coreei ( la fel cum Japonia se mai numeste Tara soarelui rasare)
06/12/2010 la 10:52 am
Multumesc, Mihai Fulger, pentru impresiile din minunata calatorie! Vreau si eu sa ajung acolo..
06/12/2010 la 11:36 am
impresii de călătorie dintr-o ţară de vis…
mulţumesc, mihai!!!
06/12/2010 la 2:15 pm
Multumim Mihai Fulger pentru impresiile de calatorie pe care le-ai impartasit cu noi.
Ma bucur ca ai avut oportunitatea de a reusi sa vezi si sa simti direct impactul cu o lume diferita de a noastra prin educatie, cultura, traditii, civilizatie.
Personal cred ca la capitolul ospitalitate nu suntem (noi romanii)mai prejos decat ei si spun asta din proprie experienta participand (alaturi de alti parinti)la gazduirea si indrumarea unui grup de copii englezi veniti la noi in tara la un festival de folclor – cred insa ca la capitolul servicii si organizare mai avem inca multe de invatat si ar fi bine sa se invete cate ceva si de la acest popor corean pe care incep sa-l stimez din ce in ce mai mult.
Cred ca aceasta calatorie iti va ramane in suflet, ca un talisman pe care-l purtam cu drag in momentul in care i-am descoperit adevarata valoare.
Multumim inca o data pentru timpul acordat noua.
06/12/2010 la 2:36 pm
Mihai, dupa cum vezi ai reusit sa ne incalzesti inimile si sa ne faci si mai doritori de a merge in Tara politetii sau a diminetilor linistite.
Scumpa Anja,asa frumos ai scris….
06/12/2010 la 3:58 pm
E impresionant tot ce fac acesti oameni ca sa te faca sa te simti bine in tara lor. Cateva gesturi sunt de ajuns ca sa iti dai seama de sinceritatea si si bunele intentii care le au fata de cei din jurul lor.
Ma bucur ca ne-ai impartasit trairile tale in aceasta frumoasa tara si speram si noi sa ne putem lauda in viitor ca am cunoscut aceste sentimente minunate.
Multumim inca o data pentru randurile atat de frumos scrise.
06/12/2010 la 5:35 pm
multumim ca ati impartasit cu noi impresiile de calatorie . Vrem si noi acolo
06/12/2010 la 10:09 pm
vreau si eu un asa moment de glorie :))
inca o dovada ca nicaieri nu e ca in coreea!
multumim ca ai impartasit impresiile calatoriei cu noi! :)
17/12/2010 la 9:54 pm
Foarte interesante impresiile de calatorie ale dl. Mihai . As vrea sa adaug citeva informatii din alt domeniu -centralele nucleare CANDU 600 -facute 2 unitati facute in 1987 si care sint surorile gemene ale unit 1 de la Cernavoda unde am lucrat 16 ani din 1992 ,ca inginer afiliat cu alti 200 de romani grupului de cca 500 de canadieni care lucrasera inainte 4 luni la PUSAN unde pe malul mariisint amplasate azi 4 grupuri caci ei dupa 1996 s-au reintors in Coreea si apoiin China unde au facut inca doua unitati surori gemene identice cu cele din Romania si Canada . Ce doresc sa va spun sint impresiile lor si ale sotiilor si copiilor dupa 4 ani de santier in zona Pusan . Specialistii tehnici cu facultate sau numai tehnicieni nuclearisti sint pregatiti tehnic la nivel american dar si vorbesc perfect atit engleza tehnica cit si cea uzuala de chef si betie caci asta isi aminteau bine d etot colegii ce petreceri barbatesti traditionale coreene faceau .Probabil cultura umanista a persoanelor intilnite era chineza si japoneza in special caci sonoritatea vocalica a limbii este pe radacina comuna mongola ,japoneza si coreana si din acest motiv in perioada ocupatiei japoneze majoritatea au facut studii stralucite in Japonia fara bariera limbii. Cred ca reticenta catre invatarea lenglezei are radacini de respingere istorice ca si lb rusa la noi .Dupa cum vad in serialele moderne pe KBS, la interviuri , stiri si emisiuni de familie tineretul are din scoala invatate doua limbi straine din care una obligatoriu engleza si la facultate toate cartile si lucrarile stiintifice sint publicate in engleza .
Toate planurile tehnice folosite si documentatiile text sint intotdeauna in engleza ,obligatoriu netraduse pentru a nu strecura erori de interpretare care ar duce la un incident sau accident tehnic ,naval, auto,sau nuclear . Cei care se vor duce acolo sa se adreseze tinerilor asa cum facem si noi in Germania sau Finlanda unde tineretul vorbeste engleza si cei in virsta sint nationalisti precum secuii din Coovasna .Inlegatura cu procesiunea traditionala de primire a oaspetilor de rang inalt am vazut acum 5-6 saptamini la reuniunea G20 de la Seoul cum au fost primiti seara la sesiunea de deschidere sefii de stat Putin, Angele Merkel , seful Chinei JINBAO , si fiecare pe rind la 3 minute interval in holul impresionant cu garda dubla d ecca 20 ofiteri cu palarie cu lant de margele si sabii iar drumul le era deschis de un baiat si o fetita in costume istorice ce purtau fiecare un lampion cu brat de lemn inaintea oaspetelui . Putin si Merkel au zimbit impresionati pe parcursul celor 100 de metri pina la premierul corean insotit d esotia sa si ea in vesmint traditional istaoric .Probabil al areoportul din Pusan erau asteptati vizitatori de rang inalt .
In reportajele KBS despre casatorii mixte am vazut un sportiv care are o sala de sport fitness si o sotie coreana si doi copii si le mergea excelent si o dna profesoara de balet cu sala si elevi curasanti tineri d e10-15 ani similar salilor de sport particulare DOJO Karate sau balet si dans din Germania pentru copii cu nivel mediu si ridicat . Nu trebuie s auitam ca in decurs de 25-30 de ani s-au scolit in Koreea si muncitori , tehnicieni si ingineri de la Daewoo Craiova si DAewoo Naval Mangalia d eregula minim 3 luni . Azi toti pot spune ceva despre experienta lor coreana . Imi aduc acum aminte ca am avut d ela seful meu un prospect in Japoneza cu un minunat parc de distractii pentru adulti si copii de anvergura Distney Paris dar care recrea istoria si arhitectura traditionala si legendele povestilor coreene . Cine stie si a vazut despre ce vorbesc sa ne faca o prezentare. deasemeni dupa reintoarcerea canadienilor in Coreea in 96-2000 am primit vederi frumoase de la templele budiste cu calugari care ofera gazduire si participare la viata liturgica ,meditatii si liniste . Referitor la unele afirmatii despre credinta crestina in rindul coreenilor am aflat la un interviu Trinitas cu fostul ambasador roman ca sint in proportie d e47-49 % crestini catolici foarte evlaviosi si practicanti de la Portughezii stabuiliti in vechime cu misionari ca in America si in toate zona filipineza .
Chiar in serialul ce ruleazaacum pe KBS >CRUEL LOVE >protagonoistii actori cunoscuti sint in legatura cu un preot catolic si isi jura iubire si legarura intr-o seara la picioarele unei statui imense IISUS rastignit din biserica catolic acare are un rol in serial prin preot si caminul de batrini. In cercetarile mele d eazi char actorul Kwon Sang Woo se declara din mama catolica , botezat si crestin practicant . Mai avem multe de aflat despre acest popor care ma cutremura prin capacitatea d ea rezista cite 40. 100 200 500 1500 d eani su chinezi , japonezi si in acelasi timp tocindu-se tribal intre ei .
Si ce vad pe CCTV si KBS ma face sa ii compatimesc ca nu pot trai macar jumatate din ei mai bine decit in secolele trecute .
Cind mergem ? Nu este nevoie d eviza si avionul d ela Frankfurt este cca 700 d eeuro dus intors iar dupa cum vad putem sta iefin in satele istorice si minca 2 saptamini precum taranii si calugarii din veghime . Sint foarte fericita ca v-am dscoperit si nici n-am mincat , citesc d edimineat adespre Korea si acum ma delectez cu pozele si informatiile din acst site , Salut si pe curind
08/05/2011 la 10:06 am
ce fain….mancare delicioasa..totul e perfect
vreau si eu sa merg!!!:X:X:X:X:X