Gradinile coreene

de Iuliana Dimancea
Într-o grădină traditionala, coreenii  se bucură de pacea dinlăuntrul lor devenind una cu natura. Pe lângă faptul că sunt locuri minunate, grădinile pot servi de asemenea unor scopuri practice cum ar fi creşterea fructelor sau a ierburilor medicinale. Uneori sunt folosite ca loc de inspiraţie pentru scrierea poeziilor sau ca loc spiritual pentru practicarea meditaţiilor. Influenţele care au format identitatea grădinilor coreene includ zonele naturale precum şi stilul de viaţă şi valorile ideologice ale oamenilor care s-au schimbat de-a lungul timpului. Grădinile coreene tind să recreeze peisajul natural cu dealuri, râuri şi lanuri, de obicei fiind mici ca mărime dar aspiră la armonia ideală dintre om şi natură.

Ideea principală este să amestece structurile în natură fără să deranjeze mediul  dacă se poate aproape deloc, pentru că în mintea coreenilor natura este deja o entitate perfectă şi absolută care regenerează şi susţine viaţa. În lunga tradiţie de creare a grădinilor coreene adăugarea elementelor create de om la spaţiul pur este considerată o intruziune şi ceva care trebuie abordat cu maximă grijă. Ideea esenţială din spatele artei construirii grădinilor coreene este de a le face să arate mai naturale decât însăşi natura. În multe dintre cazuri ceea ce pare a fi natură la o privire mai atentă se dovedeşte a fi rezultatul unui efort extrem de conştincios. Grădinile coreene sunt caracterizate ca o supunere în faţa naturii în scopul de a obţine frumuseţe şi funcţionalitate.

Coreea are o lungă istorie a grădinilor. Cea mai veche înregistrare a celor trei dinastii este perioada în care arhitectura a demonstrat o dezvoltare evidentă. Se spune că în al şaselea an de domnie al regelui Dong-myeong, fondatorul lui Goguryeo, păuni misterioşi se adunau în grădina regală a palatului şi în al doilea an al domniei regelui Jangsu zburau păsări ciudate la palatul regal, ceea ce indica faptul că grădina atrăgea astfel de păsări.

Cel mai bine conservat dintre grădinile antice ale palatelor este Anapji din oraşul Gyeongju care a fost recent drenată pentru excavare şi restaurată. Construită ca parte din palatul Prinţesei Regale din timpul  regelui Munmu (661-681) heleşteul artificial avea cinci clădiri de-a lungul malului care se întindea pe o lungime de 1330 de metri, fiecare fiind situată astfel încât să ofere o privelişte completă asupra heleşteului. Dintre cele cinci structuri sub formă de pavilioane, trei au fost restaurate. Anjapi are baraje curbate de partea nordică şi sudică, capătul din sud este pefect drept în timp ce capătul vestic este ascuţit. În mijlocul heleşteului se află trei mici insule care fac aluzie la sanctuarele Taoiste.

Se crede că în palat erau ţinute plante cum ar fi orhidee, lotuşi, azalee şi bujori, şi păsări şi animale cum ar fi lebede, păuni şi căprioare. Pe mal şi în jurul insulelor sunt simulate plaje făcute din pietre. Când Anpji a fost drenată pentru excavare, în 1975, au fost găsite multe relicve datând din perioada Dinastiei Unite Silla (668-935). Acestea includ o ramă din lemn care era creată pentru a creşte lotuşi în ea, întregul pământ era acoperit cu pietricele pentru a menţine apa curată. În totalitate, Anjapi şi grădina dinprejur au fost create într-un stil microcosmic pentru a simboliza lăcaşul zânelor taoiste, întreaga zonă a fost aranjată astfel încât să creeze efectul unei picturi din natură.

Cele trei  coaste ale penisulei coreene sunt scăldate în ocean, în timp ce munţii, râurile, pământurile şi mările se află în contrast puternic în timpul sezoanelor în constinuă schimbare. Astfel, locuitorii de demult vorbeau despre frumuseţile zonelor ca fiind râuri şi munţi cu broderii. Ţinuturile coreene sunt lipsite de cutremure şi vulcani activi iar ploaia cade în cantităţi tocmai bune pentru agricultură în timp ce climatul este relativ blând. Prin urmare a fost natural din partea coreenilor să se gândească la natură ca la un loc plin de esenţă spirutuală eternă şi o figură maternală comfortabilă, religia indigenă a coreenilor fiind centrată pe slăvirea naturii. Coreenii cred că viaţa nu ar fi posibilă dacă nu s-ar respecta principiile naturii. Rădăciniile conceptuale ale culturii coreene se găsesc în preaslăvirea naturii. Ideologia budistă importată a fost adăugată în jurul secolului 14 în timp ce taoismul a fost răspândit în timpul secolului 17. În acest context au fost create grădinile coreene.

Moştenirea culturală a Coreei nu include nimic monumental sau impunător cum este Marele Zid chinezesc sau marele canal care leagă Fluviul Galben de Fluviul Yangtze (fluviul albastru). Asta pentru că in credinta coreeana că orice  atât de mare ar copleşi şi aliena fiinţele umane. Pe de altă parte, japonezii au suferit mult timp din cauza dezastrelor naturale cum ar fi cutremure, vulcani, uragane sau tsunamiuri. Astfel, au reuşit să supravieţuiască doar învingând aceste ameninţătoare forţe ale naturii. Reflectând acest adevar , grădinile japoneze dispun de un simţ al esteticii ingenios. Toate grădinile orientale îşi au baza în concepte ale naturii, dar din cauza diferenţelor de mediu, stil de viaţă şi valori, grădinile coreene, chineze şi japoneze posedă fiecare propriile caracteristici unice.