Dansuri coreene (I)

Există o vorbă printre coreeni care spune “Acela cu mâneci lungi este un bun dansator şi acela cu mulţi bani este un bun afacerist” sau „Din moment ce ai mâneci foarte lungi poţi foarte bine să începi să dansezi”.

Dansul corean se concentrează  pe expresiile interioare, pe bucurie şi extaz metafizic, sau cum se mai numesc ele mot şi heung. Mot şi heung sunt greu de tradus dar sunt termenii care se referă la o calitate spirituală de farmec şi graţie şi un sentiment de animare şi entuziasm în ce priveşte dansul.

Ele de obicei nu sunt folosite să descrie dansul de la Curte din cauza influenţei confucianiste asupra lor.

Corpul este ascuns în rochii voluminoase şi mâneci lungi pentru a sublinia veneraţia pentru flori şi păsări cu referinţe la influenţele din celelalte culturi apropiate coreenilor, dar modificate printr-un grad de sofisticare. Incaltamintea cu degetele ridicate reprezintă întruchiparea culturii coreene, arătând unitatea, spiritualul şi transcenderea, cunoscute sub denumirea de hon.

Dansatorul corean nu stă niciodată locului. Ceva este întotdeauna în mişcare şi apare publicului ca plin de graţie, gentil dar puternic şi plin de spiritualitate. Întruchiparea dansului corean este redată de legătura mutuală a întregului unde nicio parte nu există separat şi nici un gol nu există fără suma părţilor sale. Este arta care oglindeşte abordarea coreană despre viaţă a lui yin şi yang.

Dansul în Coreea în perioada timpurie era restrâns la ceremonii religioase, dar mai târziu a început să ia amploare şi în ziua de azi există multe, chiar foarte multe forme de dans.

Dansul tradiţional poate fi împărţit în dansul de la Curte, dansul popular, dansurile ceremoniale şi dansurile de amuzament. Fiecare are propriile caracteristici spre exemplu dansul de la Curte este plin de graţie şi lentoare, în timp ce dansul popular este energic, viguros şi adesea performat în grupuri. Alte forme de dans în Coreea le includ pe cele cu mască.

Dansul popular (cuprinde Salpuri, Seungmu, Puchaechum, Kanggang Suwollae, Nongak, Changgochum si Ogomu)

1.Salpuri este un termen şamanistic care înseamnă exorcizarea spiritelor rele, ai demonilor şi ghinionului.

Arta coreană populară este foarte strâns legată de şamanism iar Salpuri este un dans tipic cu rădăcini şamanistice şi un bun exemplu pentru estetica coreana, o estetică neornată şi simplă. Dansatorul întotdeauna poartă o rochie tradiţională şi dansează cu o eşarfă, indiferent daca este vorba de un dansator sau o dansatoare. Dansatorul aruncă materialul alb, din mătase în timp ce corpul se mişcă viguros, ca şi cum ar comunica cu universul. În contrast, mişcarea picioarelor este controlată şi lentă. Stilul Salpuri este simplu şi calm. Dansul pare ca urmăreşte dinăuntru îmblânzirea han-ului (cuvant in limba coreeana ce reda emoţii foarte adânci) şi îmblânzirea de dinafară a aerului. Eşarfa lungă mişcându-se în linii fluide la capătul degetelor şi laturile lungi ale braţelor par să se extindă departe în largul spaţiului. Dar se poate simţi şi voinţa puternică provenind dinlăuntrul dansatorului.

Dansurile cu eşarfe provenite din China şi Japonia folosesc o bucată mică, pătrată de material care este scuturată în ambele părţi. Dar Salpuri-ul corean ofera un plus artistic, folosindu-se de liniile curbilinii pe care eşarfa le trasează în aer şi de aerul general predominant de eleganţă şi uşurinţă.

2. Seungmu

Un alt dans popular pe care  aş vrea să vi-l fac cunoscut este Seungmu. A fost creat la mijlocul perioadei Joseon şi atunci s-a stabilit ca fiind dansul popular reprezentativ, împreună cu Salpuri. Combină elemente ale dansului călugărilor performat în templele budiste, dansul şamanistic Salpuri, dansul de la Curte si dansurile cu mască;

el a suferit modificari pentru a putea fi interpretat si de catre gisaeng (gisaeng erau artiste care se ocupau cu distratul celorlalţi iar repertoriul lor conţinea adesea şi dans şi cântece, se punea accent pe eleganţă şi formalitate decât pe tehnică sau calităţi artistice. Gisaeng performau la palat sau în resedintele proprii).

Dansul acesta exprimă patimile şi suferinţa unui călugăr budist, prin mişcări expresive, ce necesită un nivel de tehnică ridicat. Dansul în sine este abstract şi nu are legătură cu tema lui tristă. Este prea sofisticat pentru a fi etichetat ca un simplu dans folkloric, fiind un amalgam al aproape tuturor tehnicilor de dans coreene rafinate de către dansatori şi artişti.

Un element important in dansul Seungum constă în lungimea mânecilor de la robele dansatorilor care sunt chiar mai lungi decât eşarfa utilizată de Salpuri. Mâneca este aruncată în aer cu energie izbucnind din centrul corpului – o îndemânare care necesită mulţi ani de experienţă şi emoţii profunde.

Dansurile folklorice coreene îşi au originea din diferite ritualiuri şi ceremonii ancestrale pentru a preaslăvi zeii şamanistici tradiţionali cum ar fi Dumenezeul Cerurilor al Pământului şi pe cel al Soarelui şi Lunii, ritualuri de sacrificii ale satului şi festivităţi naţionale.

Dansurile folklorice s-au născut odată cu aceste evenimente şi au fost modelate şi protejate de către mase ca parte importantă a vieţii lor. Prin urmare dansurile erau organic integrate în activităţile productive, artistice, religioase şi de recreere precum şi în viaţa de zi cu zi ale oamenilor obişnuiţi. În timpul perioadei Silla clasa nobilă s-a implicat activ în activităţi artistice şi aristocraţii precum şi oamenii obişnuiţi se bucurau de dans. Această tradiţie a fost moştenită de către Dinastia Goryeo în timpul căreia grupuri de dansatori şi cântăreţi se organizau în cadrul festivităţilor naţionale.

În timpul dinastiei Joseon  nobilii yangban au refuzat să abordeze o atitudine favorabila dansului. Festivalurile naţionale au fost interzise aşa că singura oportunitate pentru oamenii obişnuiţi de a dansa era de a lua parte la celebrările ritualurilor tradiţionale.

Trupele profesioniste au apărut pentru prima dată în Corea în timpul perioadei Joseon şi dansul lor necesita tehnici şi îndemânări extrem de bune.

Despre dansul popular, si despre dansul coreenilor in general au rămas multe de spus. De aceea vom reveni asupra subiectului, pentru că avem curiozitate legata, pe langa altele, de influenţele vestice  în dansurile  ritualice. În timpul multelor dinastii lucrurile s-au tot schimbat şi în ce priveşte dansul popular au rămas multe aspecte neanalizate, ca să nu mai vorbim despre dansurile de la Curte, unde gasim dansuri cu denumiri sunt extrem de poetice: dansul jocului de la bal Pogurak, dansul femeilor frumoase culegătoare de bujori Gainjeonmokdan, dansul cocorului şi al lotusului Hakyeonhwadaemu, dansul bătăilor aripilor de fluture Bakjeopmu şi multe altele.

Alte articole despre dansurile coreene:

Dansul evantaielor

Dansuri traditionale coreene

Taepyungmu, Ipchum, Sochochum, Ganggangsullae

In final, iata o surpriza oferita de emisiunea Dansez pentru tine, unde putem urmari o pereche concurenta interpretand un dans coreean:

Dans coreean – Cristina Cepraga si Dan Hedesiu – MyVideo România