Gangster la liceu

de Mihai Fulger

Zilele de sambata din noiembrie sunt dedicate comediei, dar voi incepe cu una mai putin obisnuita. Urmarind primele secvente din Dusabu-ilche / My Boss, My Hero , debutul din 2001 al lui Yoon Je-gyun, veti putea crede ca nu urmariti o comedie, ci un violent film cu gangsteri. De altfel, in Coreea anul 2001 a fost foarte bun pentru filmele cu gangsteri (un gen de capatai al cinematografiilor asiatice), care au dominat clasamentul de box-office, prin Friend , Kick the Moon, My Wife is a Gangster, Hi, Dharma sau Guns & Talks . Nici My Boss, My Hero n-a dus-o deloc rau, adunand peste 3,3 milioane de spectatori in tara sa si determinandu-l pe Yoon Je-gyun sa se specializeze in comedii – cel putin pana la disaster movie-ul Haeundae de anul trecut…

Gye Du-shik (Jung Jun-ho din Marrying the Mafia, Unborn but Forgotten, The Legend of Evil Lake, Lost in the South sau West 32nd) este un tanar membru destoinic al „Jopok” (echivalentul coreean la Yakuza din Japonia si Triad din China), care tocmai a preluat prin forta controlul asupra renumitului cartier Myeong-dong al Seulului. Aparent, el are tot ce-i trebuie unui sef de banda. Numai ca vremurile s-au schimbat si acum in „fisa postului” intra si un liceu absolvit. Or, Du-shik, care nu prea le-a avut cu scoala, habar n-are de Internet sau de e-mail – cunostinte fara de care, se pare, un lider mafiot de azi nu se poate impune. Asa ca nasul cel mare decide sa-i puna la pastrare zona castigata pana ce-si ia diploma de bacalaureat. Oamenii lui Du-shik, in frunte cu mana sa dreapta Kim Sang-du (Jung Woong-in din The Circle, Don’t Tell Papa sau Magicians) si ciomagarul Dae Ka-ri, poreclit „Head” (Jung Woon-taek din Friend), fac o colecta si, dupa un brain storming, isi inscriu seful la un liceu privat cu o buna reputatie, Sangchun din Gangnam.

Cunoasteti, desigur, ce situatii superamuzante se pot obtine, in filme, daca plasezi un personaj paradigmatic intr-un cu totul alt mediu decat cel in care se misca el de obicei – de pilda, un politist fioros printre copii de gradinita sau un mafiot temut pe canapeaua unui psihiatru. Acelasi efect il obtine regizorul-scenarist Yoon Je-gyun, introducandu-si protagonistul (care, dupa ce Sang-du ii falsifica actele, are oficial 20 de ani) printre adolescentii dintr-un liceu privat. Aici apar multe personaje stereotipice din high school movies: profesorul bun, iubit de elevi si urat de director; profesoara tanara si frumoasa, iubita de toti elevii; odrasla unei familii instarite, care este favorizata de director si de profesori; fata silitoare, dar nevoiasa, care ar face orice pentru a ajunge in facultate; transsexualul si, desigur, batausii. In plus, pe langa liceeni s-a aciuat un exhibitionist cu o camera de filmat, care da nastere unor noi momente comice.

In toata fauna asta, Du-shik se simte ca pestele pe uscat. Cum nu-si poate da arama pe fata fara a risca sa fie exmatriculat, el se lasa terorizat de gasca de batausi a liceului. In schimb, atunci cand un elev il agreseaza pe un profesor, gangsterul nu poate sta cu mainile in sus si il pedepseste imediat pe agresor. Caci, pentru Du-shik, seful, dascalul si parintele sunt una si aceeasi persoana si li se cuvine respect. Asta mi-a adus aminte de scena din Filantropica (filmul regizorului roman Nae Caranfil) in care doi recuperatori ii invata pe elevii scandalagii, folosindu-se si de pistoale, sa-si respecte profesorul.

Filmul are, desigur, multe alte complicatii care provoaca situatii comice. Du-shik se indragosteste de colega sa de banca, iar Sang-du – care, in ochii lumii, este unchiul sefului sau – se amorezeaza si el de frumoasa profesoara de engleza. In schimb, Dae Ka-ri – care e poreclit „Head” nu datorita inteligentei sale, ci doar pentru ca e in stare sa sparga caramizi cu capul – face numai tampenii atat timp cat e lasat sa conduca. Iar cand banda rivala afla ca Du-shik se da drept licean, Sangchun se transforma, din institutie de invatamant, intr-un adevarat camp de razboi intre gangsteri…

Vorbeam foarte recent aici, pornind de la filmul Bleak Night , despre violenta din sistemul educational sud-coreean. In My Boss, My Hero aceasta este dusa la extrem – de aceea, repet, este o comedie mai putin obisnuita pentru noi. Pe ecran, nimeni din liceu (director, profesori sau elevi) nu se sfiieste sa recurga, pe langa injurii, la palme, picioare si pumni, cu scopul de a se impune in fata celorlalti. Pana si profesorul cel mai apreciat de elevi umbla cu un baston dupa el si ii pedepseste cu el imediat ce isi iau nasul la purtare. Iar cand conflictul dintre bandele mafiote se muta la Sangchun, liceul devine un adevarat iad pe pamant. Daca adaugam si coruptia din invatamantul privat, in care banul face legea, iar onestitatea profesorilor este repudiata, ajungem la concluzia ca filmul lui Yoon Je-gyun, chiar daca ramane in esenta o comedie, ridica niste probleme foarte grave pentru societatea coreeana.

Totusi, sunt convins ca My Boss, My Hero va va amuza, cum m-a amuzat si pe mine (mai amintesc scenele cu circumcizia si de la clubul de karaoke), si uneori poate va va emotiona, mai ales ca in partea a doua se inmultesc notele melodramatice. Succesul filmului a dus la o continuare in 2006, My Boss, My Student , cu aceeasi actori in rolurile principale. Mai mult, in acelasi an 2006, chiar japonezii au lansat un remake dupa My Boss, My Hero, sub forma unui serial in 10 episoade. Un motiv in plus ca sa nu ratati aceasta inteligenta si inventiva comedie de actiune.