Femeile in DPRK

Written by oana_bc. Posted in Recenzii utilizatori

Tagged:

Published on noiembrie 28, 2010 with 17 comentarii

Femeile Coreei de Nord

In timpul Dinastiei Joseon, femeile trebuiau sa nasca baieti pentru a asigura continuarea liniei familiei. Putine femei aveau ocazia sa participe in viata sociala, politica sau economica a societatii. Tot atatea primeau si educatie intr-o societatea traditionala. Dar dupa ce Coreea si-a deschis granitele strainilor, la sfarsitul secolului 19, misionarii crestini au fondat scoli pentru fete si le-au dat sansa la o educatie moderna.

Statutul social al femeilor s-a schimbat dupa divizarea Coreei. In 1946, autoritatile la nord de paralela 38, au promulgat o lege a egalitatii intre sexe: femeile au drepturi egale cu barbatii. In constitutia din 1990, se precizeaza ca statul creeaza si ofera diferite conditii pentru avansarea femeilor in societate. Deci, Coreea de Nord sustine puternic egalitatea intre sexe.

In Coreea de Nord a ultimului secol, femeile sunt asteptate sa participe la forta de munca lucrand in afara casei. Toti cei care sunt in putere lucreaza din greu pentru a ajuta la cresterea productiei si la competitia cu Sudul. Dupa spusele unei surse sud-coreene, nord-coreencele trebuie sa aloce 8 ore pe zi muncii, 8 ore studiului (probabil studiul ideii Juche) si cele 8 ore ramase, odihnei si somnului. Cele care au mai mult de 3 copii (ceea ce e improbabil) pot sa lucreze doar 6 ore pe zi.

Indiferent de ceea ce spune statul nord-coreean, femeile lor nu sunt emancipate. Inca sunt preferati fiii in detrimentul fiicelor, femeile inca fac toata treaba in gospodarii. Cele mai multe lucreaza in industria usoara si sunt mai rau platite decat barbatii din industria grea.

Din cauza foametei care persista in DPRK inca din anii ‘90, din cauza economiei care, practic, nu mai exista, multe femei aleg sa treaca ilegal in China, ca apoi sa ajunga in Coreea de Sud, pentru o viata mai buna.

Femeile de la granita cu China sunt vandute, de catre propriile lor familii, chinezilor in cautare de neveste, cu minim 150 $. Altfel, toata familia ar muri de foame si s-ar ajunge la canibalism. Lipsa hranei le impinge pe femei sa faca avorturi (care au crescut considerabil din 1990) pentru ca nici ele nu au destula mancare. Din cauza saraciei extreme, o mare parte din populatie sufera de malnutritie, tuberculoza, malaria si hepatita B.

Singura modalitate de a evada din Coreea de Nord este trecerea raurilor Tumen si Yalu in China, unde exista o comunitate mare de coreeni care le-ar putea ajuta. Fiindca granitele cu Rusia si Coreea de Sud sunt foarte bine pazite, nimeni nu isi asuma riscul de a fi omorat incercand sa scape de dictatura de la Phenian. Dar nici in China nu este un Rai pe pamant; pentru cei care raman fugari in China sunt vulnerabili la exploatare sexuala, fizica si financiara.

Multe dinte femeile care fug din tara viseaza sa ajunga casierite sau chelnerite, considerand ca aceste slujbe sunt bine platite. In cursa pentru supravietuire, ele trebuie sa indure mai multe lucruri la care nu se asteapta.

Dupa ce sunt predate de la calauza nord coreeana (pe care o platesc in bani sau in natura) la una chineza, pot fi vandute unor bordeluri sau unor barbati, chiar si de mai multe ori. Poate mai sunt nevoite sa treaca prin alte tari (Thailanda, Cambodgia, Mongolia) pana sa ajunga in Coreea de Sud, pentru a nu fi prinse de autoritatile chineze.

Daca sunt prinse trecand ilegal in China, statul chinez le repatriaza inapoi in Coreea de Nord, pe baza unui pact facut intre cele doua tari comuniste. Acolo, ele sunt acuzate de tradare si trmise in lagare de concentrare, unde sunt tinute fara hrana, supuse la munci grele si molestate sexual.
Doar o mica parte din cele care trec ilegal in China mai ajung si la destinatia finala: Coreea de Sud, fiind ajutate de misionari crestini sau contrabandisti profesionisti.

Ajunse in Sud, le sunt date apartamente subventionate, pregatire sociala si vocationala si o alocatie in fiecare luna. Timp de cinci ani, ele trebuie sa declare toate activitatile avute, autoritatilor. Faptul ca nu cunosc sistemul, le priveaza de protectia sociala. Multe dintre femeile acestea sunt respinse la interviuri din cauza originii lor nord-coreene, de aceea prefera sa spuna ca sunt chinezoaice de origine coreeana.

Lasand la o parte cliseele din Sud, despre fratia cu cei din Nord, dezertorii afirma ca sunt intampinati la tot pasul de discriminare care-i face sa se intrebe daca au luat decizia corecta. Multi sunt tratati ca si strainii si aleg sa mearga mai departe, in Canada sau SUA. Parerea multora dintre dezertori despre sud-coreeni este ca acestia nu stiu de greutati, nu le pasa si nici nu vor sa inteleaga cum este sa-ti schimbi modul de viata, trecand de la dictatura la capitalism.

Ceea ce e nou pentru toti este liberatatea de care au parte dintr-o data, de responsabilitatea in munca si de faptul ca au parte de mai multe beneficii. Trebuie sa se dezobisnuiasca sa traiasca doar cu ce le era dat din obligatie sau sa faca ce le era impus.

Despre koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

17 comentarii

There are currently 17 comentarii on Femeile in DPRK. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. O Doamne ce chiniute sant saracele femei!

  2. da….intr-adevar erau foarte chinuite :(
    mutumim pt informatii!vot

  3. Daniela,”sunt” chinuite,lucrurile astea se petrec acum,in zilele noastre,si este foarte trist si foarte crud.
    Ai abordat un subiect destul de delicat,si totusi ai facut-o ft bine.Felicitari si vot.

  4. Ce viata grea sunt nevoite aceste femei sa duca,intr-adevar sunt chinuite….
    Multumim pt info!Vot!!

  5. bietele femei! vot

  6. Le compatimesc…

  7. e ciudat sa stii cat de bine ne este noua si ele abia au ceva sa manance…putem doar sa speram ca se va schimba ceva…

    vor mai urma, cat de curand, alte recenzii despre coreea de nord si viata de acolo :)

  8. oana tine-o tot asa mie imi place foarte mult sa citesc si despre Coreea de N! saracele femei!

  9. Unora dintre mamele noastre le-ar fi usor sa inteleaga. Si ele au lucrat in mod “voluntar” in zilele de duminica in loc sa petreaca timpul cu copiii lor.
    Oana, ma bucur ca s-a gandit cineva sa ne spuna lucruri si despre RPDC.

  10. adevaruri triste .E greu sa crezi ca asa ceva se intampla dar din pacate ,e adevarat
    vot

  11. Saracele! Vot.

  12. Oana, felicitari.Lucrurile sunt triste in Nord, dar nu numai.Este inadmisibil sa se traiasca asa in secolul XXI.Si cand te gandesti ca vor sa provoace si un razboi.Fratricidul asta tine de prea mult timp.Iar bietele femei duc greul, ca de obicei.

  13. îmi plac recenziile despre coreea de nord, le citesc cu mare interes şi îmi dau seama ce noroc am avut noi că am scăpat de sistemul comunist altfel eram şi noi ca ele.
    aveam 20 de ani când a fost revoluţia, lucram de un an dar nu am simţit prea mult sistemul, viaţa era oricum grea…nici nu vreau să-mi aduc aminte.
    acum nu cred că aş mai putea trăi ca atunci…
    fericiţi cei neştiutori pentru că nu ştiu ce se întâmplă în afara lumii lor….
    vot.

  14. MULTUMIM!
    FELICITARI!
    VOT!

  15. am ajuns la concluzia că oriunde în lume cel mai mult suferă femeia….este atât de trist :)) vot

  16. trist,jignitor,revoltator…unde ar fi solutia?

  17. Cumplita soarta au aceste femei. Pacat ca nici macar cei din Sud nu le inteleg si oriunde merg dau de si mai greu. vot

Leave a Comment