Mihai Fulger [KF]

Jurnal de festival – Pusan (III)

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii Koreafilm

Tagged: , , , ,

Photo 01 Interviu

Published on octombrie 30, 2010 with 9 comentarii

Realitatea este mult mai dura decat filmul meu


Interviu cu Yoon Sung-hyun, regizorul filmului Bleak Night , distins cu Premiul sectiunii „New Currents” la PIFF 2010.


Regizorul Yoon Sung-hyun (stanga) si unul dintre actorii principali din filmul sau


Mihai Fulger: Filmul dumneavoastra poate fi intalnit sub doua titluri diferite: Bleak Night [„Noapte sumbra”] si Boys into the Night [„Baieti in noapte”]. Care este titlul pe care il preferati si care este cel mai apropiat, ca inteles, de titlul coreean al filmului, Pasuggun?

Yoon Sung-hyun: Eu insumi am inventat titlul Boys into the Night. Eram influentat de titlul unui roman care-mi placuse, I Walk into the Night [„Ma plimb in noapte”] (roman scris, cred, de un autor american, al carui nume nu mi-l amintesc acum), ceea ce inseamna „ma plimb in partea intunecata, in partea raului”. Insa compania mea de distributie a recomandat titlul Bleak Night, deoarece este mai scurt si ar putea fi mai atractiv pentru audienta. Si acest al doilea titlu este o prelungire a filmului, asa ca imi plac ambele titluri.

MF: Filmul a fost produs de Academia Coreeana de Arte Cinematografice (KAFA) din Seul. Este un film de absolvire? Cum se poate ca o scoala de film sa produca un lungmetraj in Coreea?

YSH: Da, e filmul meu de absolvire. S-a putut, fiindca filmul a avut un buget de productie foarte mic. Facultatea mea este recunoscuta pentru realizarea a numeroase scurtmetraje, asa ca aveau experienta in productie, insa eu am intampinat multe dificultati, deoarece mecanismele necesare productiei unui lungmetraj nu functionau inca. Am parcurs toate posibilitatile si am sfarsit prin a dezvolta un sistem nou de productie, care a functionat.

MF: In ce masura, ati spune, Bleak Night este un film autobiografic?

YSH: Povestea, asa cum e structurata ea, nu este deloc autobiografica, este 100% fictiva. In acelasi timp, emotiile si conflictele interioare ale personajelor din film le simt foarte aproape de mine. Eu m-am exprimat prin ele.

MF: De ce ati ales sa abordati, in primul dumneavoastra film, un subiect atat de delicat precum violenta adolescentina? Nu v-a fost greu?

YSH: Am avut multe greutati in etapa de scriere a scenariului si in cea de productie, deoarece atmosfera filmului era foarte intunecata si apasatoare, insa acest lucru era important pentru mine, cum imi doream sa ma concentrez cu adevarat asupra genului cinematografic – am incercat sa spun o poveste detectivista foarte dura. In timp ce scriam scenariul, mi-am spus adesea: „Este prea concentrat pe gen; are mai mult stil decat continut”. In acea perioada, s-au petrecut multe evenimente relevante, multi tineri s-au sinucis si am citit multe articole despre asemenea cazuri, inainte de a alege subiectul sinuciderii. De asemenea, am citit si studii despre procesul de maturizare. In general, in ziare exista doar o propozitie precum „Liceanul sau liceanca s-a sinucis” si alte cateva despre violenta in scoli. Eu m-am intrebat: „Asta-i tot? Poate fi moartea rezumata intr-o singura propozitie? Asta e tot ce se intampla?” Si m-am gandit intens la faptas si violenta, la crimele care se petrec foarte des in societate, asa incat devin o parte a existentei noastre cotidiene. Astfel, scrierea unei asemenea povesti a venit cumva logic, atunci cand mi-am inceput scenariul.

MF: Unii dintre actorii pe care i-ati folosit sunt mai mari decat pustii de liceu, in timp ce altii au cam aceeasi varsta cu personajele lor. Cum i-ati ales? Si cum ati izbutit sa va impuneti in fata lor, mai ales ca nu sunteti mult mai varstnic decat ei?

YSH: Initial, am incercat sa fac auditii cu adevarati liceeni, insa adolescentii erau prea constienti de prezenta camerei, spre deosebire de actorii profesionisti, cu experienta. Apoi, mi-am zis: „Poate ca nu e nevoie sa fie liceeni adevarati; as putea gasi actori exersati si sa-i las sa-si scoata la iveala lucrurile launtrice”. Asa ca m-am indreptat, pentru auditii, catre scolile de film si de actorie. Am distribuit trei actori principali si apoi am discutat mult cu ei despre stilul meu regizoral, despre ceea ce doream de la actorii mei, despre personaje si despre ceea ce voiam sa transmit prin intermediul filmului. In timpul filmului, nu am avut multe probleme cu ei, deoarece totul fusese discutat anterior, in faza de preproductie.


Cei doi regizori premiati ai sectiunii „New Currents”, la ceremonia de inchidere


MF: De ce ati ales sa nu prezentati evenimentele in ordinea lor cronologica? Cum v-ati ales maniera de montaj? Sunteti si monteurul filmului…

YSH: Am ales aceasta structura pentru a pune sub semnul intrebarii conceptia conventionala, conform careia sinucigasul este o victima. Pentru a arata publicului ca nu se intampla mereu asa, am ales sa insir evenimentele in aceasta ordine. Am dorit sa ma opun ideilor preconcepute pe care oamenii le au despre moarte si sinucidere, asa ca aceasta intentie a dus in mod natural la prezentarea mortii intr-un mod neliniar.

MF: Insa ultima rasturnare de situatie dovedeste ca prezumtia comuna este corecta: persoana care comite sinuciderea este, intr-adevar, o victima…

YSH: Atunci cand am vorbit de conceptia conventionala, ma refeream la chestiuni fizice, nu psihologice. Exista, desigur, motive profunde care aduc conflicte interen… Ma gandesc la schimbarile emotionale ce duc inevitabil la autodistrugere. Insa, atunci cand vorbesc de prejudecati, ma gandesc la motivele de suprafata, de genul „fata fusese parasita de prietenul ei”. Bineinteles, perceptia fiecarui spectator este subiectiva, insa aceasta este perspectiva mea.

MF: De ce ati introdus in film, ca personaj principal, si pe tatal pustiului care s-a sinucis? Lumea baietilor mi se pare autosuficienta, o lume inchisa si guvernata de propriile legi, astfel incat tatal este un intrus…

YSH: Faptul ca parintii sunt intrusi in lumea copiilor este chiar motivul pentru care l-am introdus pe tata, cu povestea sa. Fara el, discrepanta izbitoare dintre cele doua lumi ar fi trecut neobservata. Am vrut ca spectatorii sa se poata gandi ca mediul si atmosfera generala in care a trait fiul sau i-ar fi putut influenta comportamentul.

MF: De ce ati ales sa deschideti filmul cu o scena de bataie foarte violenta, in care niste pustani asista impasibil cum un coleg de-ai lor este aproape pe punctul de a-l ucide pe un altul in bataie?

YSH: Am dorit ca publicul sa se gandeasca de la inceput ca baiatul mort era foarte violent, ca era un criminal, un ticalos, nicidecum o victima. Am mai dorit si ca filmul sa inainteze prin dinamitarea treptata a perceptiei conventionale pe care publicul o are despre acest personaj central. Ati observat ca ceilalti baieti stau fara sa faca nimic. De fapt, acest lucru se intampla foarte des in liceele din Coreea: cand unii baieti se lupta intre ei, toti ceilalti stau si se uita. M-am gandit ca aceasta secventa ar putea fi o metafora pentru intreaga societate coreeana, in care se petrec lucruri tragice si oamenii nu fac nimic ca sa le opreasca.

MF: Ce parere aveti despre violenta din liceele coreene? Si de ce profesorii nu fac nimic ca s-o impiedice? In film, profesorii lipsesc aproape cu desavarsire …

YSH: In ceea ce priveste violenta reala din licee, cred ca este mult mai puternica si mai intensa decat cea pe care am prezentat-o eu. Unii dintre prietenii mei au venit sa vada filmul si mi-au spus apoi: „Dar asta este prea bland!” Realitatea este mult mai dura. Am crezut ca, in mod ironic, daca as fi prezentat realitatea in toata violenta sa, oamenii ar fi considerat-o prea cinematografica, prea fabricata. Ca sa va dau un exemplu, vorbind de arme, unii copii folosesc creioane pe care le infig in capetele adversarilor. Chiar in timp ce scriam scenariul, imi ziceam ca este mult mai delicat decat in realitate, insa nu doream sa para prea artificial. Raspunsul la a doua intrebare este ca profesorii insisi sunt foarte violenti in licee, atat in termeni fizici, cat si psihologici. In viata zilnica din licee, nivelul violentei este foarte ridicat, astfel incat, chiar daca elevii se bat, profesorii nu prea acorda importanta acestor manifestari violente.

MF: Care va sunt regizorii coreeni preferati?

YSH: Dintre regizorii coreeni, cel mai mult imi plac Bong Jong-hoo [Memories of MurderThe HostMother] si Kim Tae-yong [Family TiesLate Autumn].

MF: Premiera mondiala a debutului dumneavoastra a avut loc aici, in Pusan. Cum vi se par primele reactii la film?

YSH: Nu am avut deloc timp sa simt cu adevarat reactiile publicului, pentru ca eram mereu impreuna cu membrii echipei si cu actorii, insa la sesiunea de intrebari si raspunsuri de dupa proiectie am avut impresia ca o atmosfera cumva intunecata se lasase peste spectatori, probabil din pricina filmului. Nu pot sa-mi dau seama inca daca le-a placut sau nu filmul, deoarece ei pareau pur si simplu deprimati.


Intervievator si intervievat

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

9 comentarii

There are currently 9 comentarii on Jurnal de festival – Pusan (III). Perhaps you would like to add one of your own?

  1. felicitari pentru interviu

  2. foarte tânăr acest regizor.felicitări intervievatorului!!

  3. multumim pentru interviu! incet, incet intelegem mai multe despre coreeni si felul lor de a fi…..cu ajutorul vostru!
    kamsahamnida Mihai Fulger&koreafilm!

  4. Cam peste tot ,lumea se confrunta cu violenta in scoli,dupa cat sant de blanzi si politicosi coreenii,nu credeam ca e posibil asa ceva.in ce limba a-ti sustinut interviul,domnule Fulger ? /

  5. felicitari pentru interviu

  6. kf, intrebare… primele titluri nu le mai schimbati din lista de recenzii? azi au aparut numeroase recenzii si nu se schimba decat ultimele doua titluri

  7. Felicitari pentru interviu,foarte bun.

  8. foarte interesanta abordarea lui Yoon Sung Hyun,un interviu cu multe informatii.Cred ca nu v-ati plictisit acolo in furnicarul acestui festival…

  9. Un regizor foarte tanar si cu un proiect ambitios si dificil as putea spune. Dar care sunt sigura ca a captat atentia si pus niste semne de intrebare cu privire la siguranta in scoli. E trist ce se intampla.
    Felicitari pentru interviu!

Leave a Comment