Arta animatiei coreene (2)

de Iuliana Dimancea

Data trecută vorbisem despre începuturile animației coreene, cât de anevoioase au fost acestea și cum s-a trecut pe nesimțite de la advertising la filme de animație pentru copiii și ce influență au avut marile companii americane și serialele lor care au contribuit la dorința de a dezvolta o nișă proprie, coreană de film de animație. Continuăm cu anii 90, mai précis 2000 și ne aruncăm o privire asupra unei producții curajoase și sensibile care a schimbat fața Coreei la capitolul acesta. În anii recenți, alte țări cum ar fi China și Vietnam s-au arătat a fi mai eficiente cu bugetul decât Coreea, iar companiile locale au început să-și producă propria muncă. Începând cu anii 90, un număr mare de serii de televiziune și filme ale acestor companii au început producția. În același timp, un număr mare de programe academice animate au început să apară, în parte create de guvernul corean. Studenții și absolvenții acestor programe au încercat din răsputeri să stabilească un val de animații scurte independente, care sunt prezentate la festivaluri și adesea alese pentru alte festivaluri de peste oceane. În această metodă animațiile independente s-au autostabilit pe o zonă de dezvoltare separată de cea a filmelor produse de marile companii.

My Beautiful Girl, Mari, lansat în ianuarie 2002, poate fi privit ca primul film de profil înalt care a rezultat din această a doua zonă de dezvoltare a filmelor. Regizorul Lee Sung-gang licențiat în psihologie la Universitatea Yonsei, este fondatorul grupului de animații independente denumit Dal. S-a întâlnit cu producătorul Jo Seong-won la o conferință despre animație în 1998 și cei doi au căzut de comun acord să facă un film în speranța de a aduce în lumină animația coreană. Mai mult îndreptată spre adulți decât spre copiii, My Beautiful Girl, Mari este centrat în jurul unui băiețel numit Namoo care locuiește într-un sat la mare și se luptă cu sentimente de deznădejde și pierdere. După moartea tatălui, care este dezvăluită de un flashback, Namoo este îngrijorat de sănătatea bunicii lui, este chinuit de faptul că mama lui se întâlnește cu un alt bărbat și apoi află că singurul lui prieten Junho se va muta la Seoul la sfârșitul verii. În timpul acestor frământări Namoo pleacă împreună cu pisica sa Yo, să exploreze un vechi far. Acolo găsește o bilă cu lumină în ea pe care o atinge și este imediat transportat într-o lume a fantasticului.

Lumea fantastică a lui Namoo este construită din floră masivă și ciudată, nori pe care Namoo să poată călători, ancorați de niște sfori, un câine incredibil de mare și o fată misterioasă pe nume Mari. Incursiunile lui în această lume sunt scurte dar devine captivat de Mari iar contactul cu ea se pare că ii oferă o ușurare și o pauză de la viața reală plină de probleme. Întreaga poveste este o readucere aminte a lui Namoo cel bătrân care începe să-și aducă aminte după ce a petrecut timp cu Junho în Seul. La sfârșitul filmului, datorită panoramei gri cu Seul, regizorul aruncă îndoieli asupra credibilității scenelor fantastice din film. Prin urmare se crează o tensiune între a crede sau a nu crede, cu ghilimele de rigoare, în lumea lui Mari. Nu v-am dezvăluit totul despre film. Are 86 de minute și merită văzut pentru a descoperi, pe lângă ce am dezvăluit mai sus, relația dintre personaje, atmosfera din casa în care trăiește Namoo, relația lui cu Junho și ocupațiile lor extrașcolare sau micile tachinări dintre băieți și fete specifice vârstei.

Se spune că multe scene din My Beautiful Girl, Mari invită la psihanaliză. În unele moduri, călătoriile lui Namoo în fantastic par a reprezenta o trezire a sexualității. Namoo își ascunde foarte puțin sentimentele față de Mari care seamănă destul de bine cu o colegă de-a lui de clasă care îl place. Într-una din nopți, după ce adoarme, camera lui Namoo se umple de apă după ce în prealabil s-a întâlnit scurt cu Mari. Când se trezește descoperă că a avut un vis umed. Namoo reacționează violent când un prieten de familie începe o relație romantică cu mama sa. Fanteziile cu Mari pot reprezenta o restaurare Freudiană a mamei care e pe cale să-l părăsească pentru un alt bărbat.

În ce privește strategia de atragere a localnicilor înapoi la animații, s-au folosit copii actori pentru vocile copiilor și nu adulți, mergând împotriva obiceiurilor industriei. Personajele adulte au fost jucate de mari talente ale scenei actoricești Lee Byung-heon este vocea lui Namoo cel bătrân în timp ce “actorul național” Ahn Sung-ki (Musa) a jucat rolul prietenului mamei.

Filmul a fost ales la Festivalul Internațional de Film de Animație Annecy în Franța, a fost primul film Corean care a intrat în această competiție și a primit un feedback puternic din partea criticilor și publicului câștigând Grand Prix. Acest premiu a generat o mare publicitate în Corea, conducând la o mică relansare în câteva cinematografe.

Lucrurile s-au îmbunătățit pentru Corea și nu trebuie scăpat din vedere faptul că producătorii și creatorii de filme de animație s-au luptat și se luptă încă cu serialele americane în vogă precum și cu noile ocupații ale tinerilor, spre exemplu jocurile pe calculator. Oferiți timp pentru My Beautiful Girl, Mari și o sa înțelegeți mai mult, acum că tehnologia s-a schimbat într-un ritm rapid și apar din ce în ce mai multe efecte special și fantasticul ia atât de multe forme. Animația coreană în discuție va vorbi de la sine, nu trebuie să fiți experți în domeniu să observați și să apreciați calitatea imaginii și stilul desenului precum și povestea îndrăzneață a anului 2002.