Mihai Fulger [KF]

Patologii si ideologii la Kim Ki-duk

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii Koreafilm

Tagged: , ,

Afis The Coast Guard 1

Published on septembrie 11, 2010 with 5 comentarii

de Mihai Fulger


Cel de-al optulea film al prolificului regizor Kim Ki-duk, care a precedat cu un an mai cunoscutul Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring , este Hae anseon / The Coast Guard. Filmul i-a consolidat reputatia cineastului, dovedind ca el nu este prizonierul unei singure formule. Dupa ce a deschis, in 2002, Festivalul International de Film de la Pusan, The Coast Guard a primit trei distinctii la cunoscutul Festival de la Karlovy Vary (Cehia) din 2003, printre care Premiul FIPRESCI, al criticilor, „pentru puternica si inovatoarea descriere a iluziei puterii, ce distruge umanitatea in ambele tabere”; ulterior, filmul a fost lansat pe DVD in SUA si Germania.

Cei care cunosc doar filmele anterioare ale lui Kim Ki-duk vor fi uimiti inca de la primele secvente, in care un grup de soldati executa niste antrenamente dure prin noroi. Insa The Coast Guard nu este un film de razboi, ci unul cu povestea plasata in cea mai mare parte, la fel ca si JSAhttp://koreafilm.ro/blog/2010/03/un-blockbuster-si-o-rampa-de-lansare-de-mihai-fulger/ ) al lui Park Chan-wook, la granita dintre cele doua Corei. De data aceasta, este vorba de malul Marii de Est (Marea Japoniei), unde, dupa Razboiul din Coreea, armata Sudului a ridicat un gard de sarma ghimpata, supravegheat permanent de catre paza de coasta, pentru ca nu cumva sa patrunda in tara vreun spion din Nord.


Protagonistul filmului este ofiterasul Kang (interpretat de foarte iubitul actor Jang Dong-gun, din Friend sau The Brotherhood of War, care a starnit multe valuri in presa atunci cand a anuntat ca va lucra cu controversatul Kim Ki-duk). El este exagerat de vigilent pentru ca viseaza sa se remarce impuscand un spion comunist; in schimb, reusita unei tentative de trecere ilegala ar aduce dezonoarea soldatilor gasiti vinovati. Intr-o noapte, la putine zile dupa o cearta violenta cu niste pescari, Kang surprinde pe plaja un presupus spion din Nord si il ciuruieste cu gloante, iar apoi, cand muribundul incearca sa se tarasca catre mare, il „dezmembreaza” cu grenada din dotare. Numai ca victima se dovedeste a fi un localnic, care facea sex cu iubita sa, amandoi fiind intr-o stare accentuata de ebrietate. Desigur, soldatul e plin de remuscari si chiar se lasa batut de rudele si prietenii celui ucis, pe buna dreptate revoltati, insa superiorii il evidentiaza si ii acorda o permisie.

Crima, chiar daca premiata, reprezinta inceputul sfarsitului pentru Kang. In oras, isi pierde iubita, care nu vrea sa traiasca alaturi de un ucigas. Intors la unitate, nu mai face fata intensului sentiment de culpa si, dupa mai multe abateri, ajunge sa fie trimis la vatra. Insa Kang nu-si mai gaseste rostul in lumea de afara, asa ca revine langa fostii sai camarazi, furios ca fusese alungat, iar prezenta sa, mereu simtita, genereaza o imensa tensiune in randul soldatilor si un climat general de violenta irationala.


La randul ei, tanara Mi-yung (jucata de Park Ji-ah – mama copilului din Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring) isi pierde mintile ca urmare a socului trait la moartea iubitului ei, la fel ca Ofelia lui Shakespeare dupa ce Hamlet ii ucide tatal (urmariti clipul de mai jos si veti vedea ca nu este o comparatie deplasata). Previzibil, Mi-yung este violata de o buna parte dintre soldati (dupa cum s-a mai observat, in multe filme ale lui Kim Ki-duk, forma „normala” de raport sexual este violul), ramane gravida si ofiterul, care se numara si el printre prezumtivii tati, ii aranjeaza un avort periculos (urmeaza o secventa dificila/socanta, implicand apa si pestii – simboluri recurente in filmografia regizorului).

Prin perspectiva violentei, The Coast Guard este inrudit cu filmele anterioare ale lui Kim Ki-duk, insa contine si mizanscene incantatoare sau momente neasteptate de poezie si tandrete, implicandu-le pe cele doua nefericite personaje principale sau pe Mi-yung si fratele ei. Desigur, criticii de orientare feminista au fost scandalizati din nou de imaginea femeii in filmele cineastului (obiect al violentei sexuale, ea le poate vindeca traumele barbatilor fie printr-un act de sacrificiu, fie prin protectie materna), ceea ce nu l-a impiedicat pe autor sa-si urmeze drumul.


The Coast Guard este si unul dintre cele mai politizate filme ale lui Kim Ki-duk. Aparent, inamicul este invizibil (nu exista nici un spion din Nord), insa el se ascunde de fapt in interiorul personajelor, regizorul dovedindu-se din nou un profund analist al laturii intunecate a omului. Totusi, filmul vorbeste si despre tragedia unei natiuni divizate, imbinand subtil patologicul cu ideologicul. Nu as recomanda The Coast Guard tuturor spectatorilor, insa cei care doresc sa cunoasca cu adevarat cinematografia coreeana n-ar trebui sa-l ocoleasca.

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

5 comentarii

There are currently 5 comentarii on Patologii si ideologii la Kim Ki-duk. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Mulţumesc frumos pentru recenzia care mi-a stârnit curiozitatea. Încă nu am văzut “The Coast Guard”, cu toate că mi-s fan Kim Ki-duk.

  2. mi se par un pic cam dure filmele lui ,cam pline de dramatism

  3. Pe mine una, tocmai asta mă atrage. Mă rog asta şi felul poetic şi profund uman prin care alege Kim Ki-duk să-şi spună poveştile.

  4. kamsahapnida KF

  5. Foarte bine scrisa recenzia si sint de acord cu autorul in al recomanda celor care stiu ce inseamna FILMUL DE ARTA CINEMATOGRAFICA, care ramine in Arhiva si il vezi la zeci de ani la Cinemateca de pe strada Eforie ( ca acum 35 de ani filmele suedeze si japoneze ) . As fi vrut sa il vad la o saptamina Koreea in oras.Eu cred ca nu le poti intelege pe calculator sau in fotoliu acasa Home cinema cu prieteni si gustari. Daca mergi in sala , pe intuneric , cu sound stereofonic intelegi uriasa valoare a regizorului si a filmului de arta.

Lasă un răspuns către Dragomara