Arta animatiei coreene

Arta animației coreene este denumită Hang-guk Manhwa Aenineisyeon în coreană și mai departe o să descoperim cum a pornit de la proiecte foarte mici și a ajuns la proiecte de mare anvergură pentru companiile americane și japoneze. Exemple de animații coreene includ episoade din The Simpsons, Family Guy și Justice League Unlimited care au fost create și desenate în Seul. Totul începe cu importarea animațiilor străine în Coreea, condusă de Disney.

În Iunie 1957 producția anului 1953 numită Peter Pan a pătruns în sălile de proiecție din Seul. Industria advertisingului a fost foarte prinsă de bucuria lansării și posterele invitau oamenii să meargă la  „insula visurilor cu Peter Pan, băiatul care nu crește niciodată” și promiteau o experiență vizuală pe care întreaga familie nu o va uita niciodată. Peter Pan a avut un mare succes. Atât de mare încât a avut multe relansări de-atunci.

La o distanță de 10 ani animația s-a lansat în Taetrele Metro, după încă 5 ani, în 1970, a avut parte de o lansare și mai mare nu numai în Seul dar și în Incheon sau Busan.

Cea mai recentă lansare de care a avut parte Peter Pan a fost în Ianuarie 1993. Cea mai veche animație Coreană a venit sub formă de reclamă la pastă de dinți Lucky care a putut fi văzută în anul 1956. Directorul departamanetului de artă al postului tv pe nume Mun-Dal-bu, a produs-o în întregime pe cont propriu fără vreun antrenament în prealabil și a reușit să creeze animația originală, povestea și să o și filmeze.

Majoritatea reclamelor din anii 50 și 60 puteau fi văzute în cinematografe deoarece televizorul nu devenise un factor major în Coreea dar acest lucru s-a schimbat la începutul anilor 60. Multe dintre aceste reclame erau pentru produse farmaceutice și majoritatea privitorilor s-au bucurat atât de mult de ele încât lungimea lor normală a început să crească de la un minut la un minut și 20 de secunde.

În 1961 animația coreană a făcut saltul de la advertising la a spune povești atunci când Han Seong-hak, Park Yeong-il și Jeong Do-bin s-au întâlnit pentru a crea desenul animat color pe 35mm numit Gaemiwa Bejjangi adică Greierele și Furnica. Era un desen experimental de 5 minute bazat pe faimoasa fabulă. Din păcate nu au avut destule finanțe ca să poată termina animația și au desenat numai 240 de celule pe care le-au filmat și din care a rezultat 10 secunde de imagini. Apoi au spălat ramele și au creat încă 240. Lucrând în felul acesta au reușit să termine lucrul în 4 luni. Anul 1963 a adus alte producții de animație. Jeong Do-bin și Park Yeong-il s-au întâlnit din nou pentru a produce „Eu sunt apă” și au adus la viață personajul Kojubuc din comicsul Prinde Șoarecele.

Timp de mulți ani industria coreană  a fost trecută cu vederea și umbrită de contribuția amețitoare a vecinei ei Japonia, iar în anii recenți de către filmele coreene de acțiune foarte populare.

În 1967 s-a lansat prima animație oficială din Coreea numită Hong Kil-dong bazată pe vestita poveste folclorică a bărbatului care fură de la bogați și dă la săraci și a avut un real mare success. Regizorul animației Shin Dong-hun a bazat filmul pe un comics vechi de 4 ani desenat de fratele său și a creat o echipă de 400 de oameni pentru a asista la crearea filmului. În mijlocul anilor 70, animațiile locale au experimentat a revigorare odată cu introducerea proiecților pentru copii în timpul vacanțelor. În contrast cu producțiile elaborate ale anilor 60 aceste animații de obicei implicau 5-6 oameni și erau produse cât mai ieftin posibil.

Intrigile filmelor de animație cădeau în zona de science-fiction, propagandă anti-comunistă, și filme cu sport și multe elemente tematice luate direct din filmele japoneze interzise de către guvern ca semn de aversiune pentru ocupația japoneză de 35 de ani. În ciuda plagiarismului destul de prezent , filmele au fost lăudate pentru partea tehnică și creativitatea cu care au fost adaptate la cultura coreană. În anii 80 industria a început să fie criticată pentru lipsa de creativitate și publicul și-a găsit alte metode de a se bucura de un spectacol. 80 de filme de animație au fost produse între anii 1967 și 1986 și mai mult de o jumătate s-au pierdut din cauza lipsei de conservare.

Schimbarea majoră adusă  în peisajul acesta al animației coreene s-a produs în anii 90 când Coreea de sud a început să creeze pentru studiouri străine. În mare parte acest fenomen a fost instigat de Nelson Shin un animator corean care in 1970 s-a mutat la Hollywood și a devenit o figură cheie la Warner Bros. și Marvel Comics.

În 1985 Shin s-a întors în Coreea și a pus bazele AKOM Production care în cele din urmă a obținut contracte cu The Simpsons, Batman și alte serii de animație de profil înalt din întreaga lume. Rămâne pentru data viitoare o privire mai largă asupra anilor 90 și ce a urmat după.

Dooly este personajul principal, un dinozaur prins într-un ice-berg dar cu ajutorul familiei reușește să scape. Această poveste amuzantă și drăgălașă cu o familie de dimozauri, se desfășoară într-o casă  în Seul. Acest personaj animat este considerat a reprezenta Corea. A început în 1987 ca animație tv și în 1996 a fost făcut film și a câștigat multă popularitate. Filmul s-a numit Micul dinozaur Dooly– aventură în steaua de gheață.