Mihai Fulger [KF]

Razboi si paradis

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii Koreafilm

Tagged: , , , , ,

Afis Welcome to Dongmakgol

Published on august 20, 2010 with 11 comentarii

de Mihai Fulger

Inca un film de razboi? Inca un film despre vrajmasia dintre Nord si Sud? Mi-am pus aceste intrebari, ingrijorat, inainte de a vedea Wel-keom Too Dong-mak-gol / Welcome to Dongmakgol. Insa, incetul cu incetul, filmul m-a prins in plasa sa si nu mi-a mai dat drumul pana la ultimul cadru. Pare greu de crezut, dar Welcome to Dongmakgol, care a fost vazut de peste 8 milioane de coreeni in salile de cinema si si-a reprezentat tara in cursa pentru Oscarul rezervat filmelor straine, este primul – si, dupa cinci ani, inca unicul – lungmetraj al regizorului Park Kwang-hyun.

In toamna lui 1950 (primul an al Razboiului Coreean), dupa ce fortele americane au debarcat la Incheon, un grup de soldati nord-coreeni, in frunte cu comandantul Lee (Jeong Jae-young din Guns and Talks,Silmido, No Blood No Tears, Public Enemy 3 sau The Divine Weapon), sunt despartiti de restul armatei lor si prinsi intr-o ambuscada, din care nu reusesc sa scape decat Lee, soldatul Jang (Im Ha-ryong) si adolescentul Taeg-ki (Ryoo Deok-hwan). Cei trei intalnesc o fata cam excentrica, Yeo-il (Kang Hye-jeong – Love Phobia, Herb sau Invisible Waves al thailandezului Pen-Ek Ratanaruang), si gasesc un adapost temporar in satul acesteia, Dongmakgol. (In paranteza fie spus, desi mult timp s-a crezut ca nu exista nici un sat, in cele doua Corei, purtand acest nume, se pare ca in Sud, pe langa orasul Jecheon, se afla un satulet botezat astfel).

Dongmakgol se dovedeste un tinut uitat de timp, ai carei locuitori n-au vazut in viata lor o pusca-mitraliera sau o grenada si, desigur, habar n-au ca in lumea de dincolo ar avea loc vreun razboi. Ei traiesc, linistiti si fericiti, in mica lor lume, preocupati doar de treburile casei si ale ogorului (sunt si vegetarieni pe deasupra…); pentru ei, cele mai mari pericole sunt albinele salbaticite si porcii mistreti.

Si totusi, soldatii nord-coreeni descopera in acest paradis terestru doi dusmani de moarte – locotenentul Pyo (Shin Ha-kyun – JSA, Guns and Talks, Sympathy for Mr. Vengeance, The Game, Thirst) si medicul Moon (Seo Jae-gyung – Spring, Summer, Winter… and Spring) din armata sud-coreeana. Ca bonus, se adauga soldatul american Smith (Steve Taschler) din fortele ONU, care a aterizat fortat langa sat, unde nu se intelege neam cu cei din jur.

Urmeaza, desigur, o infruntare tensionata intre cele doua tabere, care se ameninta reciproc, iar satenii (inocenti) si americanul (ranit) sunt prinsi la mijloc. La finalul acestui „duel”, adica dupa vreo zi, locuitorii din Dongmakgol descopera… popcorn-ul, care este, insa, obtinut intr-o maniera inedita, prin aruncarea unei grenade in hambarul cu porumb al satului. Drept consecinta, cei sase soldati se angajeaza sa lucreze ogorul, ca sa refaca proviziile pentru iarna ale gazdelor atat de ospitaliere. Si, muncind cot la cot si impartind acelasi acoperis, este normal ca aceste personaje, carora le aflam trecutul gratie unor flashback-uri inteligent inserate, sa devina buni prieteni, in ciuda urii care le-a fost inoculata toata viata. In plus, pustanului Taeg-ki, lipsit de experienta intr-ale amorului, i se aprind calcaiele dupa ciudatica (dar frumusica) Yeo-il, ca spectatorii sa se poata delecta si cu o poveste de dragoste…

Din pacate, daca cei sase uita treptat de razboi, razboiul nu a uitat de ei si da navala in sat, aducand cu el moartea. Iar filmul se transforma intr-un fel de Seven Samurai (sau The Magnificent Seven, daca preferati), in care „fortele aliate Nord-Sud” (care mai inainte ucisesera doar un porc mistret, intr-o secventa antologica) fac tot posibilul sa protejeze paradisul terestru in fata Istoriei cotropitoare. Umorul lasa loc dramei, iar finalul, chiar daca neplauzibil, este foarte emotionant.

Welcome to Dongmakgol are la baza o piesa de teatru foarte populara a lui Jan Jing (scenaristul unor productii precum Guns and Talks, Someone Special sau Public Enemy 3) si nu este atat un film de razboi, cat o feerie, in care fluturii zboara roi, ca niste fulgi de nea, iar viata oamenilor nu si-a pierdut inca magia…

Nu este deloc usor sa combini secvente fantastice, in care efectele speciale generate pe computer sunt foarte importante (si, din fericire, nu dezamagesc), cu scene teatrale, care mizeaza pe inzestrarea actorilor din distributie, insa debutantul Park Kwang-hyun face adevarate minuni. Uitati-va la film (pe YouTube, daca nu-l gasiti pe DVD) si va veti convinge…

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

11 comentarii

There are currently 11 comentarii on Razboi si paradis. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Buna ziua koreafilm!

  2. frumoasa recenzie k film ,sper sa nu se repete razboiul dintre cele doua tari si sa gaseasca o cale amiabila,o sa incerc sa il vad ,o zi buna sa aveti

  3. Ai mare dreptate, mihaela

  4. multumesc pt recenzie, koreafilm

  5. Pare interesant.Mi se pare mie sau joaca si Lee So Jin?Cred ca da:)

  6. Multumesc Kfilm pentru recenzie,voi include filmul in proiectele mele viitoare.

  7. Un filmcu un subiect atat de delicat nu poate fi ignorat!Multumim Kfilm si Mihai Fulger!

  8. frumos!!!

  9. lee seo jin?nu cred ca joaca

  10. scena cu popcorn-ul si cea cu mistretul absolut geniale

  11. dupa ce am primit ca premiu filmul l-am vazut, este fascinant…. :) pe dvdul original este de calitate, foarte bine filmat, pana si fratele meu care este fotograf s-a mirat cat de clar si cu ce culori este filmat. Mi-a placut. Intradevar, are un final ciudat, dar in modul bun al cuvantului. De la umor la tragedie trece imediat. Nu prea am inteles ce e cu prezenta unor americani pe-acolo, si cuvintele gen ”bastard” sau injuraturile cam frectvente pe-aici, dar este un film foarte bun. Multumesc ^^

Leave a Comment