koreafilm

O introspecție în lumea ceaiului coreean. Partea a doua

Written by koreafilm. Posted in Hanshik - Gastronomie, Istorie si cultura

Tagged:

ceai

Published on august 12, 2010 with 149 comentarii

de Iuliana Dimancea


În timpul dominației mongole în China, aceștia nu au făcut nimic să  încurajeze băutul ceaiului în mod elegant. Atunci când chinezii au început din nou să cultive ceaiul ca activitate redefinită în rândul celor din clasa aristocrată, au început să promoveze ceaiul cu frunzele în stare naturală, lăsate să se împrăștie, în locul ceaiului compact.

Frunzele erau adunate la începutul primăverii și uscate rapid prin încălzirea într-o cratiță de oțel. Fără a le lăsa să se ardă, frunzele erau amestecate până când se uscau complet, păstrând astfel forma originală sau încrețindu-se ușor. Aceasta este forma sub care ceaiul verde este întâlnit adesea. Cu cât sunt mai tinere frunzele, cu atât mai fină este aroma.


Curând, s-au descoperit o multitudine de metode prin care delicatețea aromei putea fi accentuată. Cele mai importante au depins de schimbarea care intervenea dacă frunzele erau lăsate să se ofilească  în timpul unui proces de uscare prea lent. Amestecul de uleiuri pe care îl conțin frunzele proaspete este extrem de sensibil la expunerea la aer. Dacă frunzele se înmoaie ușor mai întâi, uleiul începe să se oxideze. Preparatorii chinezi de ceai au învăţat repede că gustul ceaiului variază enorm  atunci când depinde de gradul de oxidare de dinainte de procesul final de uscare. Rezultatul a fost reprezentat prin gama largă ceaiuri cunoscute sub numele colectiv de Oolong (dragonul negru) în chineză, Oryong în coreană.


Culoarea ceaiului făcut din frunze uscate variază, la fel ca și gustul. Frunzele tinere uscate toate dintr-o dată și fără a fi lăsate săs e ofilească (ceaiul verde) produc un lichid verde. Ceaiurile Oolong au numeroase reflexii galbene. La finele spectrului, cele mai oxidate frunze produc o băutură cu o savoare puternică și colorata în roșu pe care chinezii și coreeni o numesc Hongcha (ceaiul roșu) iar englezii folosesc termenul de ceai negru. Singurul ceai produs de India, Sri Lanka și Kenya.


În ceea ce privește istoria modernă a Coreei, după secole de neglijare, la începutul secolului al 19-lea, discipolul confucian, Tasan (Chong yag-yong) a fost exilat timp de mulți ani la casa mamei lui din Kangjin, Provincia Cholla de sud. Acolo se pare că a învățat vechile metode de preparare a ceaiului.

Câteva luni a oferit ospitalitate unui călugăr budist pe nume Cho Ui care mai târziu a înființat în munți un schit  cu numele Ilchim-am aproape de Haenam. Cho Ui a cultivat Calea ceaiului și în 1863 a scris un poem faimos, „Dongdasong”, „Lauda ceaiului”.


Schitul a putrezit după ce Cho Ui a murit în anul 1866 dar la sfârșitul anilor ’70, inspirați de venerabilul Hyo Dang, , coreenii l-au reconstruit, ca dovadă a interesului renăscut pentru ceai. Hyo Dang este considerat Cho Ui al secolului 20 deorece în 1975 a scris prima carte care să prezinte căile ceaiului, publicată în Coreea modernă. A jucat un rol major în Mișcarea de Independență a Coreei și după 1945 a fondat câteva școli și o universite.


Învățăturile Venerabilului Hyo Dang poate fi redusă la o singură frază: Chadomumun (calea ceaiului) nu cunoaşte limite. Îi plăcea să-și expună părerea cum că băutul ceaiului nu ar trebui să fie un mister rezervat pentru călugării budiști și experții inițiați; a vrut ca ceaiul să fie restaurat pentru toți coreenii,  să fie parte din moștenirea autentică națională, deoarece era convins că această cale a ceaiului poate aduce înțelepciune și introspecție oamenilor din oricare pătură socială.

Coreenii se lasă pătrunși de energia vitală (chi) a primăverii prin băutul de jindallae-hwachae (ceai din muguri de azalee), considerat a fi bun pentru diabetici  și tensiune ridicată. Vara ei beau ceaiul galben song-hwa-misu (polen de pin și miere), care ajută iniima și plămânii și ameliorează oboseala cauzată de căldură.  Iar toamna de obicei se bea Omija-hwachae (ceaiul “cu 5 arome”, din fructul magnoliei chinezești), care e bogat în acizi organici și ajută la ameliorarea tusei.


De-a lungul unui an, în casele lor, coreeni beau ceai din cereale, din porumb și orz precum și un „ceai” pe care îl aromează prin fierberea apei în recipiente de gătit orez acesta fiind încă lipit de fundul lui.

În ultimii 10 ani, chiar și coreenii mai tineri (care odinioară consumau cafea, Coca Cola, și alte băuturi vestice), au redescoperit beneficiile ceaiului tradițional, moștenirea națională timp de peste 700 de ani.

Despre koreafilm

koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

149 comentarii

There are currently 149 comentarii on O introspecție în lumea ceaiului coreean. Partea a doua. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. ANNYONGHASEYO MODU!BOGO SHIPEOSEO!
    Bineinteles ca aseara v-am ratat….
    Andreea, ce ma bucur ca ti-ai luat laptop noi, sa-l stapanesti sanatoasa si la mai multe recenzii!♥♥♥
    KoreaFilm: se munceste pe rupte aici.M-am apucat de koreana si mi-am prins urechile la lectia 9 unde se vorbeste despre ceva f specific limbii coreene , si anume topic/subject marking particles.OMG, nu inteleg diferenta intre topic si subject, care inseamna de fapt acelasi lucru in engleza.Si ei spun ca este unul din lucrurile cel mai greu de inteles la ac limba.Dani, crezi ca ma poti ajuta cu o explicatie la telefon? Pleaseeee!Da-mi de veste si te sun eu ….gamsahamnida!

  2. deokman nado bogoshipeo! bafta la lectia 9! vreau sa ma apuc si eu dar nu cred ca voi reusi luna asta este prea incarcata! in septembrie odata cu scolareii!

  3. Buna ziua!

  4. salut cris!

  5. Buna andreea!

  6. Cat ati mai stat aseara dupa ce am plecat eu?

  7. nu mult vreo ora!

  8. Andreea, las ca stiu eu ca ma ajungi repede, de aceea m-am apucat inainte ca de, sunt mai inceata…

  9. :)!!!! sper sa recuperez repede!

  10. Koreafilm,da recenzia mea cand apare?

  11. K film ,multumesc pentru ca existati!Chiar daca am ceva timp de cand fac parte din aceasta nimeroasa familie,nu pot sa nu ma gandesc la voi in fiecare zi macar daca timpul nu=mi permite sa fac vizite in multitudinea de camere ale Palatului.Aici am intalnit oameni si copii deosebiti,cu mult respect si mult bun simt.Le multumesc si acestor copii care cu mintea lor iscoditoare ne pun pe tapet tot felul de chestiisi subiecte variate si interesante din care chiar invatam ceva,ne mangaie sufletul cu frumosulsi bunul gust.

Leave a Comment