Operatiunea „Monstrul”

de Mihai Fulger

Marele hit al anului 2006 a fost Goemul / The Host de Bong Joon-ho, enfant terrible al industriei cinematografice sud-coreene, regizor care a dat lovitura dupa lovitura in ultimul deceniu (celelalte filme ale sale de pana acum: Barking Dogs Never Bite, Memories of Murder si Mother ).

The Host a fost vazut de peste 13 milioane de oameni numai in tara sa de bastina (cam o cincime din populatia Coreei de Sud a vazut filmul in cinematografe!), in timp ce urmatoarele succese ale anului n-au reusit sa adune mai mult de jumatate din aceasta audienta.

In 2007, Monstrul a ajuns si pe marile noastre ecrane, insa, ca de obicei, n-a avut cine stie ce succes. Poate nu numai pentru ca „publicul larg” de la noi prefera in general productiile hollywoodiene cu staruri imediat recognoscibile, ci si pentru ca filmul lui Bong Joon-ho este un blockbuster foarte neconventional. Nici nu stii prea bine in ce gen / tipar sa-l incadrezi. E si thriller, si film SF. E si horror, si film fantastic. E atat drama, cat si comedie. E film de actiune / aventura, dar si: film de familie, film politic, film-kitsch sau film-catastrofa. Da, Monstrul e cate putin din toate acestea, dar in acelasi timp mult mai mult.

In anul 2000, intr-o baza militara americana de pe teritoriul Coreei, un medic yankeu ii ordona unui localnic sa goleasca in canalizare sute de sticle continand chimicale, desi realizeaza ca lichidul toxic va fi deversat in raul Han, care strabate metropola Seul (ca de obicei, „americanii-s de vina…”); trebuie precizat ca intriga este inspirata de un incident real din anul 2000. De-a lungul a cativa ani, in apele raului se formeaza un gigant monstru mutant (o spectaculoasa corcitura intre Godzilla si Alien, creata de Orphanage Inc. – o celebra companie… americana), care se dovedeste un excelent vanator si acrobat. In 2006, creatura decide ca putina mediatizare nu i-ar strica si incepe sa faca zeci de victime. Printre altii, in ghearele sale cade si Hyun-seo (Ko A-sung), mezina si febletea familiei Park.

Ignorand ordinele militarilor, carantina si paranoia generalizate, tot neamul porneste pe urmele fetitei rapite, in frunte cu Hee-bong (Byun Hee-bong din Memories of Murder sau The Game ), bunicul care a vandut toata viata taietei pentru a-si intretine cei trei copii. Fiul cel mare, Gang-du (nimeni altul decat celebrul Song Kang-ho), nu are un IQ prea ridicat si doarme pe el mereu; nu e de mirare ca sotia l-a parasit acum 13 ani, lasandu-i in grija si copilul. Al doilea frate, Nam-il (Park Hae-il din Memories of Murder) , a reusit sa termine o facultate (alternand cursurile cu protestele), dar, cum asta nu l-a ajutat sa capete o slujba, a deprins patima bauturii. Ceva mai rasarita pare sora Nam-joo (Bae Doo-na din Sympathy for Mr. Vengeance ), campioana la tir cu arcul, dar si ea pierde prosteste o medalie de aur pe care parea s-o aiba asigurata.

Nu cred ca veti mai gasi o asemenea gasca de eroi atipici – sau de antieroi tipici, daca vreti – intr-o alta (super)productie cinematografica. Si totusi, desi nu se inteleg de nici o culoare, desi isi pun singuri bete-n roate, acesti trei frati-freaks vor izbuti ca, unindu-si fortele, sa realizeze mai mult decat toate fortele armate coreene si americane laolalta. Trei Davizi, transformati in luptatori neinfricati de pierderea unei fiinte iubite, il rapun pe Goliat si salveaza o tara intreaga. Poate parea fortat, dar cineastul ii priveste cu atata simpatie – care ni se transmite si noua – pe acesti loseri, incat la sfarsit mai ca ne vine sa ne ridicam in picioare si sa-i aplaudam.

„Omul e lup pentru om” („Homo homini lupus”), graiau stramosii nostri latini acum vreo doua milenii. Bong Joon-ho merge mai departe si ne avertizeaza ca „omul e monstru pentru om”. Iar mesajul profund al filmului este, cred eu, unul umanist: daca il tratezi pe Celalalt ca pe un monstru, devii tu insuti un monstru. Cand insiram mai sus genurile in care ar putea fi incadrata aceasta productie, l-am omis pe cel mai important: filmul de dragoste. Intreaga operatiune „Monstrul” (cea de pe ecran si cea din spatele sau) este nascuta din iubire si, ca atare, merita toata stima.