Mihai Fulger [KF]

Jurnal de festival: TIFF Cluj (IV)

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Noutati

Tagged: ,

Jay Jeon

Published on iulie 07, 2010 with 5 comentarii

Industria de film coreeana, un Hollywood la scara mica

Interviu cu Jay Jeon, director Pusan International Film Festival (PIFF)

-in exclusivitate pentru Koreafilm-

 

 

Mihai Fulger: Domnule Jeon, dumneavoastra, impreuna cu alte cinci persoane, inclusiv presedintele Kim, ati fondat in 1996 Festivalul de Film de la Pusan…

Jay Jeon: Da, la acea vreme domnul Kim era si presedintele KMPPT-ului.

MF: Korean Film Council?

JJ: Nu, e vorba de institutia precedenta: Korean Motion Picture Production Company. La acea vreme, el incerca sa puna bazele primului festival international de film al Coreei de Sud. In afara de domnul Kim, au existat alte doua persone importante implicate in demararea proiectului: domnul Park, un regizor de film si un important reprezentant al Noului Val Coreean si un profesor universitar, specializat in filmologie. Am muncit din greu si-am reusit sa cream Festivalul de Film de la Pusan, o institutie putin mai mare decat actualul TIFF.

MF: Acum 14 ani aveati o selectie de 169 de filme, iar anul trecut aveati 355 in program. Cum a evoluat Festivalul pe parcursul acestei perioade?

JJ: Am muncit mult. N-am fost platiti in primii trei ani, iar la inceput a trebuit sa ne autofinantam. Desigur, orasul Pusan si consiliul acestuia ne-au sustinut, dar de-abia dupa cativa ani am primit o finantare insemnata din partea guvernului central. Astazi consiliul orasului si guvernul central ne asigura 6,5 milioane de dolari americani, ducand bugetul total la aproximativ 9,5 milioane.

MF: Este imens fata de bugetul TIFF-ului!

JJ: Acesta este factorul esential care a stat la baza transformarii Festivalului intr-un eveniment de succes, atat la nivel national, cat si pe plan international, intr-o perioada atat de scurta.

MF: Ajutorul autoritatiilor locale?

JJ: Da.

MF: Dumneavoastra sunteti unul dintre principalii selectioneri/programatori ai Festivalului. Care va sunt responsabilitatile si de ce sectiune va ocupati?

JJ: Pe parcursul acestor 14 ani, au existat trei programatori importanti. Eu m-am ocupat de sectiunea „World Cinema”, iar in acest moment lucrez cu alte doua persoane. O femeie se ocupa de fimele venite din Franta, Spania, Italia, America de Sud si Africa, iar un alt barbat se ocupa de Germania si tarile estice. Eu ma ocup de relatii internationale, comisii cinematografice si festivaluri.

MF: Sunteti pentru prima oara la Festivalul International de Film Transilvania?

JJ: Da sunt pentru prima oara in Romania, iar aceasta este prima mea participare la acest festival.

MF: Ce v-a determinat sa veniti TIFF?

JJ: Motivul principal pentru care ma aflu aici il reprezinta dorinta de-a cunoaste mai bine industria cinematografica din Romania, in special filmele care au aparut in ultimul deceniu.

MF: Cate productii romanesti ati avut pana acum in programul Festivalului dumneavoastra?

JJ: Am avut sansa de a prezenta 26 de lungmetraje si scurtmetraje, iar in 2007 s-au tinut o serie de conferinte despre filmul romanesc.

MF: Si Titu Muntean a participat la Festival, cu filmul sau „Caravana cinematografica”.

JJ: Da, anul trecut. „Caravana cinematografica” a fost inclusa in competitie, in cadrul unei noi sectiuni, numita „Flash Forward”.

MF: In 1999, ati pus bazele programului “Pusan Promotion Plan”, care are rolul de a-i ajuta pe noii regizori sa-si finanteze filmele. Ne puteti spune mai multe despre acest proiect?

JJ: Cu peste zece ani in urma, am lansat pe piata acest program si l-am numit PPT. Astazi este unul dintre cele mai importante proiecte de finantare cinematografica din lume. In trecut ne-am axat exclusiv pe productii asiatice, dar acum invitam si proiecte internationale. Spre marea noastra bucurie, cateva proiecte au fost premiate si astfel diversi cineasti au reusit sa gaseasca sustinerea de care aveau nevoie pentru a-si realiza filmele. Cred ca acest program este cu adevarat folositor, iar importanta lui nu este una exclusiv nationala: in acest moment PPT are rolul de a pregati coproductii intre Coreea de Sud si alte tari.

MF: In Asia, piata de desfacere este mare, la fel si cererea.

JJ: Este intr-adevar mare si avem planuri s-o diversificam.

MF: Acoperiti intreg continentul asiatic?

JJ: Desigur. PPT-ul invita mai putin de 30 de proiecte din toata lumea, dar discutam cu foarte multi cumparatori si agenti activi pe piata asiatica.

MF: Cate proiecte aveti si cate companii de productie?

JJ: Mai putin de 100, dar in fiecare an participa aproximativ 300 de companii.

MF: Astfel aveti 300 de participanti si aproximativ 100 de expozanti?

JJ: Da.

MF: Stiu ca ati lucrat cu Lee Chang-dong, regizorul care a castigat in acest an premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes. Cum a inceput aceasta colaborare?

JJ: S-a intamplat sa ma intalnesc cu Lee Chang-dong la Festivalul de Film de la Salonic, unde intrase in competitie cu un scenariu. Desi Lee Chang-dong era foarte optimist, la acea vreme nu a primit nici un premiu. Inainte de a pleca, producatorul sau, Myung Gae-nam, m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu ei la un proiect intitulat „Peppermint Candy”. Am fost de acord, iar responsabilitatea mea de coproducator a fost aceea de a ma ocupa de relatiile internationale si de festivaluri. Filmul a deschis prima editie a Festivalului de la Pusan si a castigat de asemenea numeroase premii internationale. Cativa ani mai tarziu, am lucrat impreuna la „Oasis”.

MF: Care este secretul sucesului financiar al filmelor coreene in propria lor tara? De exemplu, cele doua filme selectionate in competitia principala a Festivalului de la Cannes au avut la box-office-ul national performante surprinzator de diferite: „The Housemaid” al lui Im Sang-soo a fost un hit, in vreme ce succesul filmului premiat, „Poetry” al lui Lee Chang-Dong, a a fost unul sub asteptari…

JJ: Asa este, „The Housemaid” a fost vazut de peste 2 milioane de persoane, iar „Poetry” a avut parte de-un succes moderat.

MF: Cum explicati aceasta diferenta?

JJ: Cred ca filmul lui Lee Chang-dong este unul mult prea pesimist pentru publicul coreean. Insa spectatorii trebuia sa vada filmul inainte de-a-si face o parere.

MF: Credeti ca publicul corean agreeaza filme mai optimiste?

JJ: Poate, cred ca le prefera in fata celor melancolice si pesimiste. Am auzit multe persoane spunand ca filmul le aducea aminte de sinuciderea fostului presedinte al Coreei de Sud.

MF: „Poetry”?

JJ: Da, actrita principala.

MF: Dar ea nu se sinucide…

JJ: Stiu, dar ei se refereau la fostul presedinte al Coreei de Sud, Roh Moo-hyun, care s-a aruncat intr-o prapastie.

MF: Este ciudat ca filmul le-a amintit de un astfel de incident.

JJ: Motivul nu conteaza, important este ca publicul a facut o astfel de conexiune si oamenii n-au mai vrut sa vada filmul!

MF: Deci un premiu la Cannes nu inseamna foarte mult pentru spectatorii coreeni, atunci cand trebuie sa-l puna in balanta cu tonul melancolic al filmului.

JJ: Da, a fost considerat mut prea melancolic, iar premiul primit a fost unul mic.

MF: Nu a fost chiat atat de mic…

JJ: Adevarat, dar in acelasi timp „Poetry” a fost unul dintre cele mai bune filme prezentate la Cannes in acest an.

MF: Da, sunt de acord, a fost unul dintre cele mai bune. Totusi, cum pot autorii sau regizorii filmelor „de arta” sa gaseasca finantare pentru proiectele lor in Coreea de Sud, daca n-au avut niciodata succes pe piata nationala? De exemplu, Kim Ki-duk este fara indoiala un autor important, insa filmele sale n-au castigat niciodata aprecierea publicului coreean.

JJ: Mi-e greu sa raspund la aceasta intrebare. In general, filmele coreene sunt atat de industrializate, incat putem asemana intreaga industrie cu un Hollywood la scara mica. Dar exista cativa investitori care nu sunt interesati de profit, ci de succesul de festival. Astfel, sunt persoane care doresc sa produca filme pentru Cannes sau Venetia.

MF: Kim Ki-duk este de asemenea unul dintre regizorii care au avut parte mai mult de-un succes international, decat unul national.

JJ: Exact. Cand vine vorba de regizori precum Kim Ki-duk, Lee Chang-dong sau maestrul Im Kwon-teak, exista actori care sunt atat de dornici sa apara in filmele lor, incat sunt dispusi sa o faca pe gratis.

MF: Dar nu exista o asociatie sau un sindicat care sa ii asigure unui actor un salariu minim la fiecare film?

JJ: Nu, nu exista o astfel de organizatie in Coreea. Cel putin, nu pentru actori.

MF: Dar pentru regizori?

JJ: Cu exceptia actorilor, majoritatea persoanelor implicate in procesul de productie sunt membrii unui sindicat.

MF: In Romania, filmele coreene ajung foarte rar. Cu cateva exceptii, publicul a putut sa le vada doar prin festivaluri.

JJ: Dar macar au existat cateva, nu?

MF: In acest an, la TIFF, sunt prezentate 10 lungmetraje coreene, inclusiv un documentar („Old Partner”), insa in circuitul cinematografic romanesc au fost distribuite doar cateva: „Oldboy” si „Thirst” ale lui Park Chan-wook, „The Host” al lui Bong Joon-ho si „The Good, the Bad, the Weird” al lui Kim Jee-woon. Care sunt principalele piete de desfacere pentru industria cinematografica coreeana? Am inteles ca Japonia este foarte importanta.

JJ: De fapt, jumatate din industria japoneza se afla in colaps si din nefericire situatia continua sa se deterioreze.

MF: De ce credeti ca se intampla acest lucru?

JJ: Cred ca in mare parte se datoreaza situatie economice generale, iar industria cinematografica japoneza nu se descurca foarte bine.

MF: Dar cea din Coreea de Sud?

JJ: Criza economica a afectat de asemenea industria coreeana. Inca din 2005 profitul a inceput sa scada, iar industria a inceput sa se clatine. Acum a venit timpul sa ne revenim, dar procesul va fi unul lent si de lunga durata.

MF: Totusi, anul acesta ati avut o foarte buna prezenta la Cannes. In competitii ati castigat doua premii importante: „Un Certain Regard” si Premiul pentru scenariu (selectia oficiala). Nu credeti ca aceste rezultate pot ajuta la reconsolidarea industriei?

JJ: Ba da, insa recuperarea va fi foarte lenta.

MF: A fost Festivalul dumneavoastra afectat de situatia economica actuala?

JJ: Nu prea.

MF: Care sunt prospectele industriei in acest an?

JJ: Vom continua sa ne promovam filmele in strainatate, inclusiv in Romania. Aceasta este una din tintele noastre. De asemenea cred ca anul acesta vor aparea pe piata aproximativ 80 de filme.

MF: Si anul trecut cate ati realizat?

JJ: Tot in jur de 80. In 2006 au aparut peste 100, insa numarul lor a scazut de la an la an.

MF: Cum credeti ca a afectat aparitia Festivalului de la Pusan industria autohtona?

JJ: Filmele coreene erau in mare parte necunoscute publiclui international inainte de 1996. Expertii straini nu erau interesati in cinematografia noastra. De-abia dupa 1996 au inceput sa ne observe. Inca de la inceput, Festivalul de la Pusan a incercat sa invite cat mai multi critici straini pentru a creste vizibilitatea internationala a filmelor sud-coreene.

MF: Urmatoarea editie va avea loc in octombrie. Ati incercat sa aduceti ceva nou Festivalului?

JJ: Vom prezenta aproximativ 300 de filme si vom avea programe speciale dedicate filmului spaniol si ceh; de asemenea, vom realiza o restrospectiva a filmului kurd. In cadrul Festivalului vor avea loc aproximativ 100 de premiere mondiale si asteptam peste 1.000 de invitati straini.

MF: Am inteles ca anul trecut ati vandut peste 173.000 de bilete.

JJ: Nu, a existat o eroare de calcul. Anul trecut am vandut putin peste 190.000 de bilete.

MF: Multumesc pentru interviu si mult succes!

JJ: Multumesc.

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

5 comentarii

There are currently 5 comentarii on Jurnal de festival: TIFF Cluj (IV). Perhaps you would like to add one of your own?

  1. multumim koreafilm!

  2. wow,ce interviu elaborat

  3. Multumim koreafilm, poate ajung si ceva filme de-ale nostre la festival. Cat despre Poetry, filmele artistice sunt mai putin gustate peste tot, gustul publicului larg este putin mai comercial.

  4. Multumim Koreafilm, interesant interviu pacat ca in perioada festivalului de la Cluj eu nu ma aflam in tara din interes de serviciu si nu am putut merge sa vad anumite filme mi-as fi dorit mult.

  5. @KF multumim!Foarte util interviul in a ne face o parere despre cinematografia lor si cum au reusit sa cucereasa mapamondul.Ca orice “marfa” si filmul are nevoie de promovare.Festivalurile sunt importante. Gusturile sunt diferite. In ceea ce ma priveste nu ma regasesc in modul de apreciere actual al juriilor de la Oscar si Cannes. Pentru mine este de neinteles cum ajung anumite filme sa fie premiate…Aici ma refer si la filmele romanesti din ultimii ani. Dar probabil ca pentru gustul lor subiectele din filmele romanesti le-au parut “exotice”….De aceea suntem aici atatia care apreciaza cinematografia koreana, care este altceva, nu neaparat in sensul unei lumi aparte, diferita de a noastra, ci prin natura subiectelor si a emotiei artistice treansmise.

Leave a Comment