In dulcele stil clasic…

de Mihai Fulger

Daca tot mi se reproseaza de catre unii fani ai blogului ca recomand filme prea violente, cred ca n-ar strica putin romantism cinematografic – un alt capitol la care cineastii sud-coreeni sunt adevarati maestri. Kwak Jae-yong este un alt regizor foarte popular, incepand chiar cu lungmetrajul sau de debut, comedia romantica My Sassy Girl (2001), care a devenit un blockbuster panasiatic (si cel mai bine vandut DVD coreean), iar in 2008 a fost adaptata intr-un serial japonez si o productie hollywoodiana. Dupa asa un megasucces, era normal ca asteptarile sa fie enorme de la regizor – lumea dorea un My Sassy Girl 2. Iar in 2003, Kwak Jae-yong revine cu un alt romance, Keulraesik / (The) Classic . Din pacare, acesta nu a prins la fel de bine la public, desi – sau, poate, deoarece – este o melodrama mai traditionala (altfel spus, un film… clasic).

Ji-hye (interpretata de Son Yeh-jin din Chihwaseon, Lover’s Concerto sau A Moment to Remember) este o studenta indragostita, ca si cea mai buna prietena a sa, Soo-kyoung (Lee Sang-in), de chipesul Sang-min (Jo In-seong din A Frozen Flower), actor-regizor in cercul de arta dramatica al facultatii. Soo-kyoung o roaga pe Ji-hye sa scrie pentru ea un mesaj catre cel iubit, iar corespondenta are succes, caci eroina, timida, reuseste astfel sa-si exprime adevaratele sentimente, chiar daca in numele altcuiva.

Singura in casa familiei, Ji-hye descopera, facand curatenie prin pod, o cutie secreta, cu un jurnal al unui barbat strain si alte suveniruri ale primei povesti de dragoste pe care a trait-o mama sa. Citind jurnalul, la fel ca in filmul american The Notebook, eroina se intoarce in timp, impreuna cu noi, spectatorii. Suntem de data aceasta in vacanta de vara a anului 1968, iar tanara Ju-hee (mama este jucata, la fel ca si fiica, de Son Yeh-jin) vine, din orasul Suwon, la resedinta de la tara a unchiului ei. Aici il cunoaste pe Jun-ha (Cho Seung-woo din Low Life, Marathon sau Love Phobia), care o duce la o casa asa-zis „bantuita” de peste rau. La intoarcere, cei doi isi pierd barca si reusesc sa se intoarca, dupa o sanatoasa ploaie de vara, la o ora foarte tarzie. Sunt separati de familie, insa samanta iubirii fusese deja sadita…

Inapoi la scoala, Jun-ha este rugat de prietenul sau cel mai bun, Tae-su (Lee Gi-wu din Lost in Love sau Story of Wine), sa-i scrie o scrisoare de dragoste pentru fata de politician cu care tatal sau vrea sa-l insoare. Si cine altcineva sa fie aceasta decat Ju-hee… Iar Jun-ha, incapabil sa-si marturiseasca direct sentimentele, nu rateaza ocazia.

Asadar, o structura narativa simpla, pe doua planuri temporale (despartite de vreo 35 de ani), intre care exista numeroase paralelisme si similitudini. Doua triunghiuri amoroase, in care intre cei doi iubiti se interpune cel mai bun prieten al unuia dintre ei. Ea este interpretata (convingator) de aceeasi actrita, in dubla ipostaza (mama si fiica), iar El… Dar nu se cade sa va stric una dintre surprizele filmului.

Dintr-o asemenea melodrama clasica, cu vast suflu epic, nu puteau lipsi cateva secvente de razboi, care sunt bine realizate si intensifica dramatismul povestii de iubire.

Planul trecut este mult mai interesant cinematografic, datorita detaliilor de epoca minutios lucrate, imaginii calofile (ajutata de superbele peisaje rurale) si sarmului lui Cho Seung-woo, un actor care le va incanta cu siguranta si pe spectatoarele din Romania.

Coloana sonora aduce aminte de cea din My Sassy Girl, la fel ca momentele comice, de data aceasta lipsite de ironie, care se strecoara printre scenele cu puternica incarcatura emotionala.

Fiind un film de dragoste „clasic” (din subcategoria pasiune vs. prietenie), nu putea lipsi ploaia, care joaca un rol important in poveste, la fel ca si un licurici sau un medalion schimbat intre indragostiti.

Pe scurt, daca va plac melodramele coreene, The Classic nu are cum sa va dezamageasca.