Mihai Fulger [KF]

Jurnal de festival: TIFF Cluj (III)

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii Koreafilm

Tagged: ,

Lee Chung-ryoul

Published on iunie 20, 2010 with 4 comentarii

Cel mai de popular documentar coreean

de Mihai Fulger

Cel mai surprinzator hit coreean al anului 2008 a fost documentarul Wyo-nang so-ri / Old Partner . Cu aproape 3 milioane de bilete vandute in circuitul cinematografic national, lungmetrajul de debut al lui Lee Chung-ryoul (regizor, scenarist si monteur, fost producator de televiziune) a devenit nu doar cel mai cel mai popular documentar coreean, ci si productia independenta cu cel mai mare succes din intreaga istorie a cinematografiei tarii.

In plus, Partener de-o viata (titlul sub care a fost prezentat la TIFF) a circulat prin multe festivaluri internationale (inclusiv la Sundance) si a primit distinctii importante (printre altele, la Pusan). Reusita sa este cu atat mai neasteptata cu cat subiectul documentarului nu pare a avea potential comercial: el vorbeste despre relatia dintre un batran fermier si… boul sau (titlul original face trimitere la sunetul talangii atarnate la gatul animalului). Insa Lee Chung-ryoul reuseste sa transmita un mesaj universal, prin intermediul unor personaje cu care putem empatiza, intr-o maniera care aminteste de documentarele rurale ale francezului Raymond Depardon.

Micul fermier Choi Won-kyun este aproape octogenar, are din copilarie un picior beteag si risca sa devina oricand surd si orb. Singurul mod de viata pe care l-a cunoscut el este sa munceasca pamantul zi de zi, de dimineata pana seara. De trei decenii, Won-kyun trudeste alaturi de un bou, care, la varsta sa matusalemica (40 de ani), poate fi cel mai batran animal de povara din Coreea. Fermierul tine atat de mult la bou, incat deseori Sam-soon, sotia sa cu cativa ani mai tanara, se plange ca mosul ei o trateaza mai rau ca pe animal.

Acestea sunt personajele descoperite de Lee Chung-ryoul (care intentiona sa faca un film despre parintii sai, si ei mici agricultori) intr-o mica localitate din Bonghwa, in sud-estul Coreei. Regizorul dorea sa vorbeasca despre agricultura traditionala a tarii (opusa modernizarii), despre prietenia care se leaga intre fermier si animalul alaturi de care munceste zilnic si despre relatia dintre parintii agricultori si copiii lor, asa ca familia Choi s-a potrivit de minune. Won-kyun continua sa lucreze pamantul cum facea de mic, desi fermierii vecini au tractoare si alte masini (incepand de prin 1988, cand a avut loc Olimpiada de la Seul, agricultura coreeana s-a modernizat intr-un ritm accelerat). Boul lor i-a ajutat pe sotii Choi sa creasca noua copii, care acum traiesc cu totii in oras si revin la parinti doar de sarbatori.

Filmul documentar (de 77 de minute) surprinde, intr-un flashback extins, ultimul an pe care cei doi batrani, omul si animalul, il traiesc impreuna. Judecand doar dupa modul lor de viata, ne-am putea afla oricand in ultimul secol, insa materialul a fost filmat in 2005-2006. Partener de-o viata are multe imagini care se repeta (batranul muncind in genunchi sau zacand mut, batrana boscorodind fara odihna, boul miscandu-se greu, parand mereu pe punctul de a se prabusi fara suflare etc.), dar ele ne ajuta sa intelegem modul de viata al personajelor si relatiile care s-au creat intre ele de-a lungul catorva decenii. Drumul catre orasul apropiat, la targul de vite sau la spital, creeaza opozitii notabile (unele regizate), ca in secventa in care carul lui Won-kyun trece prin fata unui grup de protestatari impotriva importurilor de carne de vita infestata din America.

Filmul are si momente comice, in care chipul abatut al batranului – si tacutului – fermier prinde viata, insa subiectul preferat de discutie ramane cine va muri primul: el sau animalul iubit? Lee Chung-ryoul are un ochi excelent pentru detaliile semnificative, cum este talanga amintita mai sus, la auzul careia Won-kyun tresare intotdeauna. In unele secvente camera este prea intruziva, iar muzica – redundanta, insa este imposibil sa nu fiti emotionati de acest documentar, care ne dovedeste, printre altele, ca si animalele plang.

[ Trailer:

]

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

4 comentarii

There are currently 4 comentarii on Jurnal de festival: TIFF Cluj (III). Perhaps you would like to add one of your own?

  1. KAMSAHAMNIDA FOREAFILM!

  2. KF, apropo de documentare, m-am interesat la studioul astra film din sibiu daca au documentare despre coreea si mi-au trimis o lista cu 7 documentare, din care jumatare sunt despre coreea de nord!
    sunt de la editiile mai vechi ale festivalului si sunt inclusiv cele care nu au intrat in concurs!
    mi-au spus acolo ca china trimit foarte multe doc!
    ar trebui sa facem cumva cunoscut festivalul si in coreea ca sa fie mai multe inscrieri de filme documentare de acolo!

  3. Aproape de fiecare data cand am citit articolele postate de KF ( scrise de MF) despre filme coreene am fost impresionata de subiectele abordate in film.
    Dupa prezentari filmele mi se par extraordinare pt ca nu intalnesti nimic supraomenesc si ireal sau multitudinea de clisee a filmelor actuale .
    Multumim pt recenzii !

  4. Vreau sa vad neaparat acest film.

Leave a Comment