PDFIn „Shi Gan” / „Time”, Kim Ki-Duk ia o dramoleta domestica banala (nelinistea unei femei care se teme ca partenerul sau n-o mai gaseste atragatoare) si o transforma intr-o poveste halucinanta despre identitate, cultul frumusetii si anonimitatea urbana alienanta.
“Imi pare rau ca am mereu aceeasi figura plicticoasa” ii spune tulburata Seh-hee (Park Ji-yeon) iubitului sau, Ji-woo (Ha Jung-woo), care, dupa 2 ani de convietuire, se trezeste bantuit de probleme erectile. Geloasa pe necunoscutele care atrag privirea (si fantezia) barbatului, suspicioasa la fiecare zambet, simtindu-se neputincioasa in fata timpului care erodeaza orice pasiune, Seh-hee alege o solutie radicala: operatia estetica. Asa incat dispare in dimineata urmatoare partidei ratate de sex, fara nici un cuvant, doar pentru a aparea 6 luni mai tarziu, cu alt nume si alta infatisare: de-acum e See-hee (Sung Hyun-ah), o chelnerita la cafeneaua pe care o frecventeaza Ji-woo. Nu e mai frumoasa ca inainte: e doar diferita. Cateva taieturi de bisturiu au transformat-o intr-o straina.
Una care il poate cuceri din nou pe Ji-woo. Care se apropie de el tacuta, acoperita de o masca grotesca impodobita cu buze de un rosu aprins, acoperita de ochelari enormi de soare, acoperita de misterul identitatii sale duble. Care ar vrea ca barbatul acesta s-o iubeasca, care e parte geloasa, parte multumita pentru ca Ji-woo viseaza inca la Seh-hee, eul ei de odinioara. Care isi poarta proaspatul iubit pe urmele vechii lor iubiri, intr-un parc de statui inundat periodic de apele fluxului. Dar cat din ea s-a schimbat odata cu liniile fetei? Si cum se pot impaca cele doua persoane vietuind in acelasi trup? Seh-hee s-a temut ca timpul le schimba pe toate, si timpul a invins: Ji-woo e pierdut a doua oara in spatele acestor masti suprapuse, ea isi rataceste identitatea incarcand zadarnic sa pastreze laolalta confortul unui chip cunoscut si fiorii pasiunii. Incercand sa gaseasca reteta dragostei care se reinnoieste mereu. O dragoste la care nu poti ajunge fara a renunta cu totul la tine si a te pierde cu totul in ea.
Pastrand structura episodica din „Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring” sau „3-Iron”, „Time” aduce un dialog vizibil mai bogat (desi nu stralucit) si un joc perfect din partea celor doua actrite principale, care pastreaza coerenta personajului si iti dau senzatia ca ai de-a face cu una si aceeasi persoana, sub infatisari diferite. Cu toata doza de melodrama, „Time” e o explorare lucida (si taioasa) a relatiilor moderne, care are mai mult de-a face cu teoriile freudiene decat cu critica la adresa unei societati superficiale si a veritabilei „epidemii” de chirurgie cosmetica cu care se confrunta Coreea de Sud, obsedata de fenomenul „fetelor dragute” (ul-jjang). Timpul devine deopotriva calau si inchisoare, una in care suntem condamnati sa ne cautam iubirea adevarata fara sa stim precis cum arata, doar ca exista, ca ne asteapta undeva acolo, si sa ne iluzionam ca o putem ghici pe pipaite, printr-o strangere de mana, printr-o intrebare la care cineva pare sa aiba raspunsul corect.
Se incarca...
15/05/2010 la 11:05 am
Multumesc Koreafilm, probabil de aceea imi place Kim Ki Duk, pentru ca are darul de-a intra in colturile sufletului uman spre a ne oferi o perspectiva diferita decat a altor regizori a ceea ce uneori ne bantuie sau obsedeaza.
15/05/2010 la 12:01 pm
Buna!cineva aici?
15/05/2010 la 4:03 pm
koreafilm saptamana asta chiar ca ne rasfatati! aproape in fiecare zi un post despre ceva nou(in afara de rezumatele la giuvaier) pare interesant filmul si am observat ca majoritatea filmelor aste te pun pe ganduri! multumim!
15/05/2010 la 6:48 pm
Ne face enorma placere sa oferim aceste informatii si ne bucuram cand primim astfel de mesaje! :)
@szcorina: asa este, pe kim ki-duk il redescoperi de fiecare data….
15/05/2010 la 6:50 pm
KF ieri am trimis doua recenzi pe prima ati postato dar pe a doua?
15/05/2010 la 6:57 pm
Buna Alina, este vb despre recenziile istorice probabil – a fost publicata prima dintre ele, a doua este inca in pending…
Exista situatii cum este aceasta, in care o recenzie este greu de incadrat ca recenzie, fiind considerata mai mult un comentariu sau o scurta observatie….Publicarea unui post de 2 randuri nu este nici in avantajul autorului, deoarece sunt putine sanse ca postul sa fie votat, din pacate….
Exista posibilitatea refacerii unei recenzii si a re-trimiterii, pentru mai multe sanse de a intra in top :)…
15/05/2010 la 6:59 pm
multumesc
15/05/2010 la 7:02 pm
cp Alina. daca doresti sa refaci postul vom anula ce este acum in pending…sa ne spui cum vrei :)
15/05/2010 la 9:35 pm
Kim Ki Duk se pare ca reuseste sa redea aproape de perfectiune natura umana si mintea bolnavicioasa…in fiecare film al sau suspansul este bine dozat, anumite detalii sunt de’a dreptul halucinante.
08/04/2011 la 3:49 pm
M-a socat finalul,nu ma asteptam,dar tare frumos filmul!!!
13/06/2011 la 1:37 pm
Mi se pare geniala ideea filmului , iar titlul, Sigan – foarte foarte ptrivit. Daca as fi vazut filmul fara sa stiu cum se numeste, nu m-as fi gandit niciodata sa ii dau acest titlu. Pentru ca nu mi s-a parut ca timpul e “calaul”, cum spune dl Mihai, ci propriile nostre dorinte sunt “calaul”. Dar e foarte interesanta viziunea asupra filmului prin prisma acestui titlu .