Not another revenge movie

de Mihai Fulger

La doi ani dupa JSA ( http://koreafilm.ro/blog/2010/03/un-blockbuster-si-o-rampa-de-lansare-de-mihai-fulger ), regizorul Park Chan-wook a revenit pe marile ecrane cu Boksuneun naui geot / Sympathy for Mr. Vengeance . Filmul este primul episod din seria care avea sa fie cunoscuta drept „trilogia razbunarii” si, umbla vorba, are mari sanse de a fi remake-uit la Hollywood in viitorul apropiat.

Dupa enormul succes de care s-a bucurat JSA, cineastul a primit un cec in alb de la producatori, pentru a face orice film ar fi avut chef. Park Chan-wook a cautat mult timp un scenariu convingator pe tema care-l interesa (razbunarea, desigur), dar, cum nu a avut prea mare succes, a revenit la un scenariu propriu, scris – de-a lungul a 20 de ore de lucru non-stop, afirma el – pe la mijlocul anilor ’90: o poveste intunecata, plina de violenta, despre rapirea unei fetite si razbunarea tatalui ei. La vremea respectiva, cineastul nu avusese nici o sansa sa gaseasca finantare pentru un asemenea proiect; in 2002, situatia era, din fericire, complet diferita… Rezultatul „este, in acelasi timp, cel mai intim, visceral si violent film al regizorului”, dupa cum observa pe buna dreptate, in paginile revistei Film Menu, Sorana Borhina (un tanar critic inzestrat, pasionat de cinematografia asiatica). Pe scurt, o experienta cinematografica naucitoare si memorabila totodata.

Se spune ca nimic nu este mai dulce decat razbunarea. Insa cele doua personaje principale din Sympathy for Mr. Vengeance ar fi facut orice ca sa nu fi fost nevoiti sa recurga la aceasta mancare ce trebuie servita rece (dupa cum ne invata un alt proverb). Titlul initial al filmului era Omul distrus, ceea ce spune multe despre ambii protagonisti antagonici, doi oameni initial linistiti, care, atunci cand pierd tot ce au mai drag pe lume, se dovedesc capabili de crime infioratoare. Si totusi, la final nu putem sa nu simtim compasiune pentru… domnii Razbunare.

Ryu (Shin Ha-kyun – JSA, The Game, Thirst) este un tanar surdo-mut cu parul verde oxigenat, muncitor intr-o turnatorie (din care e dat afara), in ciuda talentului sau la desen, si, in acelasi timp, un frate devotat, ce incearca sa-i asigure surorii sale costisitorul transplant de rinichi de care ea are disperata nevoie. El apeleaza la la niste traficanti de organe, dar sfarseste si fara banii stransi pana atunci, si fara un rinichi. Atunci, iubita sa (Bae Doo-na – Barking Dogs Never Bite, The Host), care este membra a unei grupari teroriste de extrema stanga, il indeamna sa-i rapeasca fetita fostului sau angajator, Park (Song Kang-ho – Shiri, JSA, Memories of Murder, The Host, Thirst). Nu are rost sa va povestesc mai mult, deoarece v-as strica surprizele, iar acest film isi suprinde permanent spectatorii.

Structura insasi este inovatoare, fiindca Sympathy for Mr. Vengeance incepe avandu-l ca protagonist pe Rya, pentru ca treptat accentul sa se mute pe Park. Regizorul voia chiar ca secventele cu Song Kang-ho sa treaca in alb-negru, dar bugetul productiei nu a permis desaturarea culorilor. Totusi, Park Chan-wook a experimentat acest procedeu intr-un director’s cut inclus pe un DVD special.

Cei trei actori principali sunt condusi magistral, iar fanii cinematografiei sud-coreene vor recunoaste poate, in unele roluri-cameo, actori mai varstnici sau regizori mai tineri. Imaginea lui Kim Byeong-il (Untold Scandal) este senzationala (iar compozitia cadrelor, ireprosabila), dand peliculei un look aparte, desi filmarile au avut loc in general la lumina zilei, iar camera se misca foarte rar. Nici muzica nu este prea multa, spre deosebire de majoritatea productiilor sud-coreene, insa cateva dizarmonii jazzistice sunt utilizate inteligent pentru a sugera maxima tulburare a protagonistilor. Cum unul dintre acestia este surdo-mut, deci nu rosteste nici o replica, autorul foloseste original sunetul (mai ales in cadrele filmate din punctul de vedere al lui Ryu) si inserturile de text, pentru a ne sugera mai bine starea personajului.

Park Chan-wook incalca deliberat toate conventiile filmului comercial, mizand pe estetica absurdului si a grotescului, pe ironie si tragicomic. Sunt multe secvente la care spectatorii nu prea stiu ce reactie sa aiba, daca sa fie amuzati sau ingroziti de ceea ce vad pe ecran. In plus, in acest thriller atipic, net superior oricarui revenge movie ce aplica o reteta brevetata, pozitia autorului este mai clara decat in orice alt film al sau, acuzand virulent violenta din societatea contemporana (cu traficantii si teroristii ei), careia protagonistii ii sunt victime.

Cinefililor si cineastilor care doresc sa afle mai multe despre aceasta exceptionala productie sud-coreeana, le recomand calduros DVD-ul scos de Tartan Films in seria „Asia Extreme” , care are drept bonusuri un comentariu audio al autorului, pe parcursul intregului film, si un documentar behind the scenes. Face toti banii!

[ trailer in engleza:

]