Jurnal de festival: Berlin (The Actresses)

“Sase femei”

de Mihai Fulger

In lume exista trei tipuri de oameni: barbati, femei si actrite.

 
Anul acesta, la editia a 60-a a Festivalului International de Film de la Berlin (11 – 21 februarie), am avut ocazia sa vad o productie sud-coreeana remarcabila. Regizorul E, J-Yong (al carui nume il puteti intalni si ca Lee Je-Yong), nascut in 1965, a debutat in lungmetraj cu melodrama Jung sa / An Affair (1998). Dupa Scandal – Joseon namnyeo sangyeoljisa / Untold Scandal (adaptare localizata dupa cunoscutul roman epistolar francez, din secolul al XVIII-lea, Legaturi periculoase al lui Choderlos de Laclos) in 2004 si Dasepo sonyo / Dasepo Naughty Girls (musical adolescentin cu tenta sexuala, bazat pe popularul comic strip, de pe Internet, Multi-Cell Girl) in 2007, cineastul a fost prezent pentru a treia oara in sectiunea „Panorama” a Berlinalei, cu Yeobaewoodle/The Actresses, al cincilea film al sau, care avusese premiera coreeana pe 10 decembrie 2009.

Regizorul a marturisit ca, in urma cu multi ani, dorea sa realizeze un film noir (gen preponderent masculin, desi intriga se bazeaza de obicei pe o „femeie fatala”) numai cu personaje feminine. De altfel, despre E, J-Yong se spune ca a realizat filme despre femei cu mai multa meticulozitate decat ar fi facut-o o femeie regizor…

Printre actritele cu care cineastul a lucrat la cele patru filme anterioare ale sale s-au numarat Lee Mi-suk (An Affair, Untold Scandal), Kim Min-hee (Asako in Ruby Shoes) si Kim Ok-vin (Dasepo Naughty Girls), care au acceptat sa apara si in acest film. Avand relatii apropiate cu asemenea actrite, regizorul a descoperit in ele niste fiinte fascinante si a dorit ca si publicul larg sa le cunoasca energia entuziasmanta si frumusetea interioara, pe langa imaginea lor tabloidizata sau PR-izata. Asa s-a nascut ideea filmului, care nu e insa noir, ci o comedie dramatica in care sase actrite coreene, cu varstele cuprinse in 22 si 62 de ani, isi joaca propriile roluri.

Cea mai tanara este Kim Ok-vin, care a jucat anul trecut si in Bakjwi / Thirst, cel mai nou film al celebrului Park Chan-wook, iar cea mai varstnica – Youn Yuh-Jung, care a debutat pe marele ecran in 1970. Celelalte doua protagoniste din Actritele sunt Ko Hyun-Jung (Secretele de la palat) si Choi Ji-woo. Toate aceste nume nu spun multe romanilor, insa ele sunt mari vedete in tara lor sau chiar in Asia; de pilda, Ko Hyun-Jung a fost maritata cu fiul unui magnat local si este mereu vanata de paparazzi, in timp ce Choi Ji-woo este foarte populara in Japonia, motiv pentru care a devenit o figura controversata in Coreea de Sud. Chiar si numai sa aduni sase staruri feminine este o realizare notabila; faptul ca ele isi asuma propria identitate pe ecran face din film o premiera nu doar pentru Coreea de Sud, ci, dupa stiinta mea, si pentru Asia.

De data aceasta, E, J-Yong a avut doar un schelet de scenariu si le-a lasat pe actrite sa dea frau liber improvizatiei; nu e de mirare ca pe generic ele sunt creditate drept coscenariste. Punctul de plecare este simplu: editia coreeana a celebrei reviste Vogue pregateste un numar special de Craciun, prin care intentioneaza sa incalce o regula de aur a lumii modei si stilului: sase actrite si modele din generatii diferite, familiarizate cu lumina reflectoarelor, vor aparea pe coperta impreuna.

Sedinta foto la care participa aceste vedete – si de care se ocupa intreg filmul – trebuie abordata de catre redactie cu aceeasi diplomatie care este necesara pentru un important summit politic. Insa dezastrele vin unul dupa celalalt: de la inceput apar discutii despre cine nu vine, cine vine si cu cine, cine intarzie si de ce; apoi, cand fiecare trebuie sa-si aleaga toaleta in care sa fie pozata, tonul vocilor devine tot mai ridicat; intre Lee si mai tanara Choi izbucneste o disputa si, ca sa puna paie peste foc, vedetele sunt anuntate ca bijuteriile pe care le vor purta la sedinta foto, trimise cu avionul din Japonia, vor intarzia din cauza unei furtuni de zapada. Insa, tocmai acum cand tensiunile acumulate ar trebui sa provoace o explozie, cele sase femei, incurajate si de cateva sticle cu sampanie (doar e vremea Sarbatorilor!), incep sa se simta bine si, cu cartile pe masa, sa discute despre conditia actritelor coreene si nu numai.

Iar din acest moment, filmul devine un regal, in care nu mai stim unde se afla granita dintre fictiune si realitate, dintre actorie si sinceritate, dintre scenariu si improvizatie, insa nici nu ne mai intereseaza…