Furtuna la palat – Episodul 43

Lee San are o intrevedere cu regele Yong-jo, in cadrul careia ii spune acestuia ca nu ii poate accepta abdicarea in favoarea sa, atata timp cat mai este in viata. Simtindu-se prea slabit sa mai conduca tara, regele ii da ultimele sfaturi lui Lee San, care preia astfel conducerea tarii.

Printesa Hwa-wan afla de exilarea reginei si isi da seama ca Lee San este imputernicit sa ia decizii ce vizeaza pedepsirea tuturor celor vinovati.

Intre timp ministrii sunt tot mai ingrijorati de ordinele regelui Yong-jo, cu privire la modul de pedepsire a celor vinovati; decizia ca cei doi comandanti militari implicati in rebeliune sa fie executati, schimbarea locatiei de exil a nobilului Kim cu una mai indepartata, nu fac decat sa alimenteze suspiciuni din cele mai sumbre in randul oficialilor, care se simt incoltiti si infricosati.

Lee San o viziteaza pe regina, pentru a o informa ca decretul prin care era exilata, nu va fi facut public; in schimb o avertizeaza ca va fi martora la pedepsirea celor vinovati de moartea printului Sado, a celor care s-au razvratit impotriva regelui si au sustinut un guvern corupt, propria pedeapsa urmand doar dupa ce va fi vazut cum toti vor fi distrusi unul cate unul, acesta fiind doar inceputul.

Cand regina afla de exilarea nobilului Kim (fratele sau), este tot mai ingrijorata cu privire la planurile lui Lee San…

Song-yeon este chemata in resedinta printesei Hye-bin unde aceasta ii multumeste pentru sprijinul pe care i l-a acordat lui Lee San in momentele dificile prin care acesta trecuse.

Printesa Hyo-eui (actrita Park Eun-hye) ii multumeste pentru scrisoarea secreta pe care Song-yeon i-o aratase personal regelui Yong-jo, salvand astfel onoarea printului Sado si salvandu-l in ultima instanta pe Lee San.

Printesa Hyo-eui o roaga pe Song-yeon sa mearga sa il salute pe Lee San, care se afla la o competitie de tragere cu arcul…

Cand Song-yeon se intalneste cu Lee San, acesta ii marturiseste ca nu a iertat pe cei vinovati ci, dimpotriva, ca le va prelungi suferinta, asteptand momentul potrivit pentru fiecare dintre ei.

Ministrul Choi Seok-ju este informat de disparitia ministrului de razboi si al adjunctului de la industrie, precum si a doi ministri din fostul cabinet, care fusesera rapiti…Cand ministrul il informeaza pe secretarul Jung despre rapirile din ultima vreme, secretarul Jung ii spune ca ministrii din fostul cabinet aveau legatura cu moartea printului Sado.

Ingrijorat, Choi Seok-ju are o intalnire cu Lee San, care neaga orice legatura cu aceste asa zise “liste ale mortii”, insa dupa plecarea ministrului, Lee San reflecta asupra disparitiilor si are banuieli cu privire la inspectorul Hong, care nu era de gasit in ultima vreme…

Lee San descopera cu ajutorul lui Dae-soo locatia unde inspectorul Hong ii tinea prizonieri pe oficialii rapiti si are o conversatie cu acesta in care Hong isi sustine actiunile prin dorinta de a-i vedea pe criminali pedepsiti si a impune astfel teama in randul tradatorilor. Argumentul sau ca guvernul nu se va stabiliza daca nu se pedepsesc vinovatii este atacat de Lee San, care ii spune ca nu poate justifica utilizarea fortei pentru a ucide, prin dorinta de a face dreptate.

Dupa ce inspectorul Hong ii elibereaza pe prizonieri, este chemat de Lee San si informat ca, in cazul in care procuratura il va interoga cu privire la acest incident sa sa le spuna ca a fost ordinul sau si ii marturiseste, de asemenea, ca nu intentionase sa lase nepedepsiti pe cei vinovati, ci sa gaseasca pentru fiecare argumente potrivite pentru a-i pedepsi; Lee San il indeamna pe Hong sa pregateasca o serie de actiuni specifice pe care sa le implementeze la momentul oportun.

Între timp, Lee San il cheama pe Choi Seok-ju pentru a-l informa de decizia regelui de a-l insarcina cu conducerea treburilor tarii si ii ofera ministrului Choi oportunitatea de a veni cu un plan de reforma, promovandu-l. Lee San isi face cunoscuta decizia de a arde in cadrul ceremoniei Seo-cho toate insemnarile istorice in care printul Sado era prezentat ca tradator.

Inspectorul Hong il informeaza pe secretarul Jung de ordinul lui Lee San, prin care i se oferea pozitia de scrib, mentionand totodata de promovarea ministrului Choi seok-ju.

Afland de decizia lui Lee San de a arde insemnarile si a reabilita numele lui Sado, doamna Hyegyung plange de bucurie, reusind dupa multa vreme sa viziteze mormantul sotului sau.

Regele Yong-jo vine sa asiste la ceremonia Seo-cho si isi exprima dorinta de a muri in afara palatului.

A doua zi, Lee San este informat ca regele Yong-jo a disparut, iar in momentul cand vede haina regelui San isi aminteste de dorinta acestuia de a muri in mijlocul oamenilor din popor.